2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TARANTÉLĂ1, tarantele, s. f. Dans popular napolitan, executat într-un ritm viu; melodie după care se execută acest dans. – Din it. tarantella.

TARANTÉLĂ1, tarantele, s. f. Dans popular napolitan, executat într-un ritm viu; melodie după care se execută acest dans. – Din it. tarantella.

TARANTÉLĂ2 s. f. v. tarantulă.

TARANTÉLĂ2 s. f. v. tarantulă.

TARANTÉLĂ1 s. f. v. tarantulă.

TARANTÉLĂ2, tarantele, s. f. Dans popular italian, executat într-un ritm vioi; melodia după care se dansează. Pare că bate-n aer tarantela și ploaia se porni cu grabnic ropot. TOPÎRCEANU, S. A. 105. Văd pe Angel sunînd din cornet o tarantelă napolitană. ALECSANDRI, O. P. 355. Apoi începeau a învîrti hora strămoșească și danțurile cele vesele, care se deosibesc foarte puțin de tarantela neapolitană. FILIMON, C. 146.

TARANTÉLĂ s.f. 1. Dans popular italian, originar din Taranto, cu ritm vioi; melodia acestui dans. 2. V. tarantulă. [Pl. -le. / < it. tarantelle, cf. Taranto – oraș în Italia].

TARANTÉLĂ s. f. dans popular napolitan în măsură ternară și tempo ce se accelerează progresiv; melodia corespunzătoare. (< it. tarantella)

TARANTÉLĂ ~e f. mai ales art. 1) Dans popular italian executat într-un tempo vioi, cu acompaniament de chitară, tamburină sau castaniete. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) Piesă vocală sau instrumentală care se bazează pe ritmul acestui dans. /<it. tarantella

tarantelă f. horă vioaie din Tarent și aria după care se joacă.

TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.

TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare, care trăiește mai ales în țările meridionale și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). (Atestat în forma tarantelă) Surprinderea lor s-a manifestat prin o esclamare sălbatică și bucuria lor prin o mie de sărituri deșănțate ca oameni mușcați de tarantelă. GHICA, S. 82. – Variantă: tarantélă s. f.

TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale) a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Fr. tarentule.

TARANTÚLĂ s.f. Specie de păianjen mare care se întâlnește în țările sudice și a cărui înțepătură este deosebit de toxică. [Var. tarantelă s.f. / < fr. tarentule, cf. it. tarantola].

TARANTÚLĂ s. f. păianjen mare, foarte veninos, din țările meridionale, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ. (< fr. tarentule)

TARANTÚLĂ ~e f. Păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale. /<fr. tarentule

*tarantéla f., pl. e (it. tarantella, tarántulă, aplicat pin extensiune melodiiĭ destinate să scoată din toropeală pe ceĭ pișcațĭ de tarántulă). O melodie vioaĭe și un dans vioĭ al Italienilor de sud.

*tarántulă f., pl. e (it. tarántola, d. Táranto, Tarent, un oraș în sudu Italiiĭ). Un fel de painjin mare care trăĭește pin vecinătatea Tarentuluĭ. Poporu crede că mușcătura luĭ cauzează toropeală și melancolie și că te vindicĭ de ĭa dacă ți se cîntă tarantela.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tarantélă (dans) s. f., g.-d. art. tarantélei; pl. tarantéle

tarantélă (dans) s. f., g.-d. art. tarantélei; pl. tarantéle

tarantúlă (păianjen) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle

tarantúlă (zool.) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle

arată toate definițiile

Intrare: tarantelă
tarantelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarante
  • tarantela
plural
  • tarantele
  • tarantelele
genitiv-dativ singular
  • tarantele
  • tarantelei
plural
  • tarantele
  • tarantelelor
vocativ singular
plural
Intrare: tarantulă
tarantulă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarantu
  • tarantula
plural
  • tarantule
  • tarantulele
genitiv-dativ singular
  • tarantule
  • tarantulei
plural
  • tarantule
  • tarantulelor
vocativ singular
plural
tarantelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarante
  • tarantela
plural
  • tarantele
  • tarantelele
genitiv-dativ singular
  • tarantele
  • tarantelei
plural
  • tarantele
  • tarantelelor
vocativ singular
plural

tarantelă

  • 1. Dans popular napolitan, executat într-un ritm viu; melodie după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Pare că bate-n aer tarantela și ploaia se porni cu grabnic ropot. TOPÎRCEANU, S. A. 105.
      surse: DLRLC
    • Văd pe Angel sunînd din cornet o tarantelă napolitană. ALECSANDRI, O. P. 355.
      surse: DLRLC
    • Apoi începeau a învîrti hora strămoșească și danțurile cele vesele, care se deosibesc foarte puțin de tarantela neapolitană. FILIMON, C. 146.
      surse: DLRLC
  • 2. Piesă vocală sau instrumentală care se bazează pe ritmul acestui dans.
    surse: NODEX

etimologie:

tarantulă lycosa tarantelă tarentula

  • 1. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tarand un exemplu
    exemple
    • Surprinderea lor s-a manifestat prin o esclamare sălbatică și bucuria lor prin o mie de sărituri deșănțate ca oameni mușcați de tarantelă. GHICA, S. 82.
      surse: DLRLC

etimologie: