TARABULUS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășură în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.

tarabulus [At: (a. 1822) DOC. EC. 261 / V: (înv) ~bol~, ~los, ~us sn, ~bol sm / Pl: ~e, ~uri sn / E: tc Tarabulus „Tripoli”] (Înv) 1 sn Șal oriental care se înfășură înjurai capului sau se purta ca cingătoare. 2 sm Monedă care a circulat în trecut și în țările române.

TARABULUS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășura în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.

TARABULUS, tarabuluse, s. n. (Învechit) Șal oriental care se înfășoară în jurul capului sau se poartă ca cingătoare. Tînăr, frumos... la cap legat cu un tarabulus. GHICA, S. 290.

TARABULUS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășoară în jurul capului sau se poartă la cingătoare. – Tc. Tarabulus «Tripolis».

tarabulus n. fes tripolitan sau barbaresc, legătură orientală de cap: la cap legat cu un tarabulus GHICA. [Turc. TARABULUȘ, Tripoli].

*tarabulús, -ós, -úz și -olús n., pl. urĭ (turc. Tarabulús, Tripolis, un oraș din Siria. V. tripoli). Sec. 18-19. Legătură de cap, taclit.

tarabol sm vz tarabulus

tarabolus sn vz tarabulus

tarabulos sn vz tarabulus

tarabuluz sn vz tarabulus

tarabulus (înv.) s. n., pl. tarabuluse

tarabulus (înv.) s. n., pl. tarabuluse

tarabulus s. n., pl. tarabuluse

tarabuluș (-șe), s. n. – Țesătură orientală care se folosea ca turban. Tc. tarabulus „Tripoli” (Tiktin).