2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășură în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.

tarabulus [At: (a. 1822) DOC. EC. 261 / V: (înv) ~bol~, ~los, ~us sn, ~bol sm / Pl: ~e, ~uri sn / E: tc Tarabulus „Tripoli”] (Înv) 1 sn Șal oriental care se înfășură înjurai capului sau se purta ca cingătoare. 2 sm Monedă care a circulat în trecut și în țările române.

TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășura în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.

TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Învechit) Șal oriental care se înfășoară în jurul capului sau se poartă ca cingătoare. Tînăr, frumos... la cap legat cu un tarabulus. GHICA, S. 290.

TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășoară în jurul capului sau se poartă la cingătoare. – Tc. Tarabulus «Tripolis».

tarabulus n. fes tripolitan sau barbaresc, legătură orientală de cap: la cap legat cu un tarabulus GHICA. [Turc. TARABULUȘ, Tripoli].

*tarabulús, -ós, -úz și -olús n., pl. urĭ (turc. Tarabulús, Tripolis, un oraș din Siria. V. tripoli). Sec. 18-19. Legătură de cap, taclit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tarabulús (înv.) s. n., pl. tarabulúse

tarabulús s. n., pl. tarabulúse


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tarabulúș (-șe), s. n. – Țesătură orientală care se folosea ca turban. Tc. tarabulus „Tripoli” (Tiktin).

Intrare: tarabulus
tarabulus substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarabulus
  • tarabulusul
  • tarabulusu‑
plural
  • tarabuluse
  • tarabulusele
genitiv-dativ singular
  • tarabulus
  • tarabulusului
plural
  • tarabuluse
  • tarabuluselor
vocativ singular
plural
Intrare: tarabuluș
tarabuluș substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarabuluș
  • tarabulușul
  • tarabulușu‑
plural
  • tarabulușe
  • tarabulușele
genitiv-dativ singular
  • tarabuluș
  • tarabulușului
plural
  • tarabulușe
  • tarabulușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tarabulus

  • 1. învechit Șal oriental care se înfășură în jurul capului sau se purta ca cingătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Tînăr, frumos... la cap legat cu un tarabulus. GHICA, S. 290.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă Tarabulus „Tripoli”
    surse: DEX '09 DEX '98