Definiția cu ID-ul 719578:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*tanín n., pl. urĭ (fr. tanin, d. tan. V. tanic). O substanță astringentă care se află în coaja stejaruluĭ, castanuluĭ și altor copacĭ și care servește la tăbăcit și ca tonic în medicină.