4 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TANGENTÁ vb. tr. 1. a atinge tangent. 2. a scăpa prin tangență, a schimba brusc subiectul. (< tangent)

TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence.

TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence.

tangent, ~ă [At: GHEOM. – TRIGON. 7672 / V: (înv) ~nghentă sfi / Pl: ~nți, ~e / E: fr tangent, ger Tangente] 1 sf Dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. 2 sf (Îlav) În (sau prin) ~ă Tangențial (5). 3 sf (Fam; îe) A scăpa prin ~ă A se eschiva de la un lucru, prinzând momentul potrivit. 4 sf (Fam; îae) A scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 5 sf Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. 6 a (D. drepte sau d. planuri) Care atinge o curbă sau o suprafață într-un singur punct.

tangență sf [At: COSTINESCU / Pl: ~țe / E: fr tangence] 1 Poziție a două figuri geometrice tangente (6). 2 (Fig) Atingere (1). 3 (Fig) Relație trecătoare. 4-5 (Îe) A (nu) avea ~ cu ceva sau cu cineva A (nu) avea de-a face cu ceva sau cu cineva.

TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangentele la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe.

TANGÉNTĂ, tangente, s. f. 1. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. Am numit tangentă la un cerc o dreaptă care nu are decît un singur punct comun cu cercul. GEOMETRIA P. 66. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzînd momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă; a scăpa ca prin urechile acului. 2. Funcție trigonometrică a cărei valoare este egală cu raportul dintre lungimea unui segment tangent la una dintre extremitățile unui arc de cerc (cuprins între această extremitate și punctul în care segmentul este intersectat de raza cercului care trece prin cealaltă extremitate a arcului) și lungimea razei cercului.

TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente; atingere, contact.

TANGÉNT, -Ă adj. (Despre drepte, planuri) Care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau altă figură geometrică, fără a o tăia. [Cf. fr. tangent, lat. tangens].

TANGÉNTĂ s.f. Dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ Funcție trigonometrică a unui unghi egală cu câtul dintre sinusul și cosinusul acelui unghi. ◊ (Fig.) În (sau prin) tangentă = tangențial. [< fr. tangente].

TANGÉNȚĂ s.f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ (Fig.) Atingere, legătură, contact. [< fr. tangence].

TANGÉNT, -Ă I. adj. (despre drepte, plane) care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau o altă figură geometrică, fără a o tăia. II. s. f. 1. dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. 2. funcție trigonometrică, câtul dintre sinus și cosinus. ♦ (fig.) în (sau prin) ~ = tangențial. (< fr. tangent/e/, lat. tangens)

TANGÉNȚĂ s. f. 1. poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ linie de ~ = linie de-a lungul căreia două suprafețe sunt tangente; punct de ~ = punct în care două linii sau suprafețe sunt tangente. 2. atingere, legătură, contact. ◊ (fig.) relație trecătoare. (< fr. tangence)

TANGÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre drepte, planuri, linii) Care atinge într-un singur punct o lunie curbă sau un plan fără a le intersecta. /<fr. tangent, germ. Tangente

TANGÉNTĂ ~e f. mat. 1) Dreaptă care vine în contact cu o curbă într-un singur punct, fără a o intersecta. 2) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu raportul dintre funcția sinus și funcția cosinus a aceluiași unghi. /<fr. tangente, germ. Tangente

TANGÉNȚĂ ~e f. mat. 1) Stare a două figuri geometrice care au un singur punct de contact. 2) fig. Contact local și trecător. Punct de ~. /<fr. tangence

tangentă f. Geom. linie dreaptă ce atinge o curbă într’un singur punct fără a o tăia.

tangență f. contactul a două linii sau a două planuri.

*tangént, -ă adj. (lat. tángens, -éntis, d. tángere, a atinge. V. con-tingent). Geom. Care atinge: un plan tangent uneĭ sfere, o linie tangentă. S. f., pl. e. Linie dreaptă care atinge o curbă fără s’o taĭe. Fig. A scăpa pin tangentă, a scăpa de o belea numaĭ trecînd pe lîngă ĭa, a eluda argumentele.

*tangénță f., pl. e (d. tangent). Geom. Situațiunea liniilor tangente. Punct de contact.

arată toate definițiile

Intrare: tangenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tangenta
  • tangentare
  • tangentat
  • tangentatu‑
  • tangentând
  • tangentându‑
singular plural
  • tangentea
  • tangentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tangentez
(să)
  • tangentez
  • tangentam
  • tangentai
  • tangentasem
a II-a (tu)
  • tangentezi
(să)
  • tangentezi
  • tangentai
  • tangentași
  • tangentaseși
a III-a (el, ea)
  • tangentea
(să)
  • tangenteze
  • tangenta
  • tangentă
  • tangentase
plural I (noi)
  • tangentăm
(să)
  • tangentăm
  • tangentam
  • tangentarăm
  • tangentaserăm
  • tangentasem
a II-a (voi)
  • tangentați
(să)
  • tangentați
  • tangentați
  • tangentarăți
  • tangentaserăți
  • tangentaseți
a III-a (ei, ele)
  • tangentea
(să)
  • tangenteze
  • tangentau
  • tangenta
  • tangentaseră
Intrare: tangent
tangent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tangent
  • tangentul
  • tangentu‑
  • tangentă
  • tangenta
plural
  • tangenți
  • tangenții
  • tangente
  • tangentele
genitiv-dativ singular
  • tangent
  • tangentului
  • tangente
  • tangentei
plural
  • tangenți
  • tangenților
  • tangente
  • tangentelor
vocativ singular
plural
Intrare: tangentă
tangentă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tangentă
  • tangenta
plural
  • tangente
  • tangentele
genitiv-dativ singular
  • tangente
  • tangentei
plural
  • tangente
  • tangentelor
vocativ singular
plural
tg simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • tg
Intrare: tangență
tangență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tangență
  • tangența
plural
  • tangențe
  • tangențele
genitiv-dativ singular
  • tangențe
  • tangenței
plural
  • tangențe
  • tangențelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tangent

  • 1. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. (Despre planuri) Care conține tangente la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

tangentă tg

  • 1. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Am numit tangentă la un cerc o dreaptă care nu are decît un singur punct comun cu cercul. GEOMETRIA P. 66.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială În (sau prin) tangentă = tangențial
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. expresie A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • diferențiere Funcție trigonometrică a cărei valoare este egală cu raportul dintre lungimea unui segment tangent la una dintre extremitățile unui arc de cerc (cuprins între această extremitate și punctul în care segmentul este intersectat de raza cercului care trece prin cealaltă extremitate a arcului) și lungimea razei cercului.
      surse: DLRLC
  • comentariu abreviere tg
    surse: DOOM 2

etimologie:

tangență

  • 1. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Linie de tangență = linie de-a lungul căreia două suprafețe sunt tangente.
      surse: MDN '00
    • 1.2. Punct de tangență = punct în care două linii sau suprafețe sunt tangente.
      surse: MDN '00
    • surse: DEX '09 DN
    • 1.4. figurat Relație, legătură trecătoare, indirectă.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: