3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TANGÉNTĂ, tangente, s. f. 1. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. Am numit tangentă la un cerc o dreaptă care nu are decît un singur punct comun cu cercul. GEOMETRIA P. 66. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzînd momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă; a scăpa ca prin urechile acului. 2. Funcție trigonometrică a cărei valoare este egală cu raportul dintre lungimea unui segment tangent la una dintre extremitățile unui arc de cerc (cuprins între această extremitate și punctul în care segmentul este intersectat de raza cercului care trece prin cealaltă extremitate a arcului) și lungimea razei cercului.

TANGÉNTĂ s.f. Dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ Funcție trigonometrică a unui unghi egală cu câtul dintre sinusul și cosinusul acelui unghi. ◊ (Fig.) În (sau prin) tangentă = tangențial. [< fr. tangente].

TANGÉNTĂ ~e f. mat. 1) Dreaptă care vine în contact cu o curbă într-un singur punct, fără a o intersecta. 2) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu raportul dintre funcția sinus și funcția cosinus a aceluiași unghi. /<fr. tangente, germ. Tangente

tangentă f. Geom. linie dreaptă ce atinge o curbă într’un singur punct fără a o tăia.

TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.

tangent, ~ă [At: GHEOM. – TRIGON. 7672 / V: (înv) ~nghentă sfi / Pl: ~nți, ~e / E: fr tangent, ger Tangente] 1 sf Dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. 2 sf (Îlav) În (sau prin) ~ă Tangențial (5). 3 sf (Fam; îe) A scăpa prin ~ă A se eschiva de la un lucru, prinzând momentul potrivit. 4 sf (Fam; îae) A scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 5 sf Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. 6 a (D. drepte sau d. planuri) Care atinge o curbă sau o suprafață într-un singur punct.

TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangentele la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe.

TANGÉNT, -Ă adj. (Despre drepte, planuri) Care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau altă figură geometrică, fără a o tăia. [Cf. fr. tangent, lat. tangens].

TANGÉNT, -Ă I. adj. (despre drepte, plane) care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau o altă figură geometrică, fără a o tăia. II. s. f. 1. dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. 2. funcție trigonometrică, câtul dintre sinus și cosinus. ♦ (fig.) în (sau prin) ~ = tangențial. (< fr. tangent/e/, lat. tangens)

TANGENTÁ vb. tr. 1. a atinge tangent. 2. a scăpa prin tangență, a schimba brusc subiectul. (< tangent)

TANGÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre drepte, planuri, linii) Care atinge într-un singur punct o lunie curbă sau un plan fără a le intersecta. /<fr. tangent, germ. Tangente

*tangént, -ă adj. (lat. tángens, -éntis, d. tángere, a atinge. V. con-tingent). Geom. Care atinge: un plan tangent uneĭ sfere, o linie tangentă. S. f., pl. e. Linie dreaptă care atinge o curbă fără s’o taĭe. Fig. A scăpa pin tangentă, a scăpa de o belea numaĭ trecînd pe lîngă ĭa, a eluda argumentele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tangéntă s. f., g.-d. art. tangéntei; pl. tangénte; abr. tg

tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte

tangént adj. m., pl. tangénți; f. sg. tangéntă, pl. tangénte

tangentá vb., ind. prez. 1 sg. tangentéz, 3 sg. și pl. tangenteáză

Intrare: tangentă
tangentă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tangentă
  • tangenta
plural
  • tangente
  • tangentele
genitiv-dativ singular
  • tangente
  • tangentei
plural
  • tangente
  • tangentelor
vocativ singular
plural
tg simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • tg
Intrare: tangent
tangent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tangent
  • tangentul
  • tangentu‑
  • tangentă
  • tangenta
plural
  • tangenți
  • tangenții
  • tangente
  • tangentele
genitiv-dativ singular
  • tangent
  • tangentului
  • tangente
  • tangentei
plural
  • tangenți
  • tangenților
  • tangente
  • tangentelor
vocativ singular
plural
Intrare: tangenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tangenta
  • tangentare
  • tangentat
  • tangentatu‑
  • tangentând
  • tangentându‑
singular plural
  • tangentea
  • tangentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tangentez
(să)
  • tangentez
  • tangentam
  • tangentai
  • tangentasem
a II-a (tu)
  • tangentezi
(să)
  • tangentezi
  • tangentai
  • tangentași
  • tangentaseși
a III-a (el, ea)
  • tangentea
(să)
  • tangenteze
  • tangenta
  • tangentă
  • tangentase
plural I (noi)
  • tangentăm
(să)
  • tangentăm
  • tangentam
  • tangentarăm
  • tangentaserăm
  • tangentasem
a II-a (voi)
  • tangentați
(să)
  • tangentați
  • tangentați
  • tangentarăți
  • tangentaserăți
  • tangentaseți
a III-a (ei, ele)
  • tangentea
(să)
  • tangenteze
  • tangentau
  • tangenta
  • tangentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tangentă tg

  • 1. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Am numit tangentă la un cerc o dreaptă care nu are decît un singur punct comun cu cercul. GEOMETRIA P. 66.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială În (sau prin) tangentă = tangențial
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. expresie A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • diferențiere Funcție trigonometrică a cărei valoare este egală cu raportul dintre lungimea unui segment tangent la una dintre extremitățile unui arc de cerc (cuprins între această extremitate și punctul în care segmentul este intersectat de raza cercului care trece prin cealaltă extremitate a arcului) și lungimea razei cercului.
      surse: DLRLC
  • comentariu abreviere tg
    surse: DOOM 2

etimologie:

tangent

  • 1. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. (Despre planuri) Care conține tangente la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: