10 definiții pentru tangență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence.

TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence.

tangență sf [At: COSTINESCU / Pl: ~țe / E: fr tangence] 1 Poziție a două figuri geometrice tangente (6). 2 (Fig) Atingere (1). 3 (Fig) Relație trecătoare. 4-5 (Îe) A (nu) avea ~ cu ceva sau cu cineva A (nu) avea de-a face cu ceva sau cu cineva.

TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente; atingere, contact.

TANGÉNȚĂ s.f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ (Fig.) Atingere, legătură, contact. [< fr. tangence].

TANGÉNȚĂ s. f. 1. poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ linie de ~ = linie de-a lungul căreia două suprafețe sunt tangente; punct de ~ = punct în care două linii sau suprafețe sunt tangente. 2. atingere, legătură, contact. ◊ (fig.) relație trecătoare. (< fr. tangence)

TANGÉNȚĂ ~e f. mat. 1) Stare a două figuri geometrice care au un singur punct de contact. 2) fig. Contact local și trecător. Punct de ~. /<fr. tangence

tangență f. contactul a două linii sau a două planuri.

*tangénță f., pl. e (d. tangent). Geom. Situațiunea liniilor tangente. Punct de contact.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tangénță s. f., g.-d. art. tangénței; pl. tangénțe

tangénță s. f., g.-d. art. tangénței; pl. tangénțe

Intrare: tangență
tangență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tangență
  • tangența
plural
  • tangențe
  • tangențele
genitiv-dativ singular
  • tangențe
  • tangenței
plural
  • tangențe
  • tangențelor
vocativ singular
plural

tangență

  • 1. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Linie de tangență = linie de-a lungul căreia două suprafețe sunt tangente.
      surse: MDN '00
    • 1.2. Punct de tangență = punct în care două linii sau suprafețe sunt tangente.
      surse: MDN '00
    • surse: DEX '09 DN
    • 1.4. figurat Relație, legătură trecătoare, indirectă.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: