2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

ȚÂNCĂ, țânce, s. f. (Rar) Fetiță, copiliță. – Din țânc.

țancă1[1] af [At: BUD, P. P. 6, 83 / Pl: ? / E: ns cf țancoș] (Reg; csnp) Țanțoșă. corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: țâncă1 — LauraGellner

țâncă sf [At: SIMION DASC., LET. 6 / V: țin~ / Pl: ~nce, ~nci / E: țânc2 + -ă] 1 (Îrg) Femela țâncului (17). 2 (Fam) Fetișcană (1). 3 (Fam; pex) Fiică.

țincă sf vz țâncă

ȚÂNCĂ, țânce, s. f. (Fam.; rar) Fetiță, copiliță. – Tânc + suf. -ă.

ȚÎNCĂ, țînce, s. f. (Rar, mai ales depreciativ) Fetiță, copiliță. Cum, eu să nu mă însor pînă n-a crește țînca asta? PAMFILE, M. R. 28.

țînc și (lit.) ținc m. (ung. cenk, cățel, băĭetan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauțĭ cu țincu pin mulțimea asta? Țîncu (saŭ cățelu) pămîntuluĭ, V. cățel. – Și fem. țîncă, pl. e, cățeluță. V. ghitan și copleș.

Ortografice DOOM

țâncă (rar) s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce

țâncă (rar) s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce

țâncă s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce

Arhaisme și regionalisme

ȚINCĂ s.f. v. țîncă.

ȚÎNCĂ s.f. (Mold.) Cățelușă. Ș-au pus acei ape numele Moldova, pre numele unii țînci ce s-au înecatu într-acea apă, ce o au chemat pe țîncă Molda. URECHE; cf. N. COSTIN, apud TDRG.- Variante: țincă (N. COSTIN, apud TDRG). . Etimologie: țînc + suf. -ă. Vezi și țincșor, țînc.

țâncă, țânce, s.f. (reg.) 1. (pop. și înv.) fetiță, copiliță. 2. (înv.) femela unui câine de talie mică.

Intrare: țancă
țancă1 (adj.) adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țancă
  • țanca
plural
  • țance
  • țancele
genitiv-dativ singular
  • țance
  • țancei
plural
  • țance
  • țancelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țâncă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâncă
  • țânca
plural
  • țânce
  • țâncele
genitiv-dativ singular
  • țânce
  • țâncei
plural
  • țânce
  • țâncelor
vocativ singular
  • țâncă
  • țânco
plural
  • țâncelor
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țincă
  • ținca
plural
  • țince
  • țincele
genitiv-dativ singular
  • țince
  • țincei
plural
  • țince
  • țincelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țancă, țanceadjectiv feminin

etimologie:

țâncă, țâncesubstantiv feminin

etimologie:
  • țânc + -ă DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.