2 intrări
9 definiții
Explicative DEX
ȚÎNAȘ, -Ă, țînași, -e, adj. (Regional) Răzbunător.
ȚÎNAȘ, -Ă, țînași, -e, adj. (Reg.) Răzbunător. – Din țin (prez. ind. al lui ține) + suf. -aș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Tănase m. tipul nerodului: se face Tănase; teleleu Tănase, om fără căpătâiu: de atunci încoace anii umblat ia așa teleleu Tănase CR. [Nume propriu foarte des și devenit peiorativ din cauza frecvenței sale (v. Vlăduț].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tănase (de ciumă) m. sărbătoare băbească ce cade la 18 Ian. și pe care țărănii o țin ca să fie feriți de ciumă. [Cuviosul Atanasie și Chiril].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Etimologice
Tănase s. m. – Tip popular de neghiob. Gr. Aθανάσιος, parțial prin intermediul sl. Athanasij, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191. Nu este clară legătura cu tănău (var. tanău), s. m. (Mold., neghiob, tont), pe care Scriban îl leagă de tălălău.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
CONSTANTIN, Tănase (1824-?, n. Izvoarele, jud. Olt), deputat sătean în Adunarea ad-hoc a Țării Românești (1857). Susținător al reprezentării țărănimii în Adunarea Legislativă și militant pentru Unirea Principatelor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tănas, -că, -cu, -e, -ie, -ia v. Atanasie II 1, 3, 9.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ȚÂNAȘ adj. v. dușmănos, ranchiunos, răzbunător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țînaș adj. v. DUȘMĂNOS. RANCHIUNOS. RĂZBUNĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
țânaș, țânașăadjectiv
- 1. Dușmănos, ranchiunos, răzbunător. DLRLC DLRMsinonime: dușmănos ranchiunos răzbunător
etimologie:
- țin (prezent indicativ al lui ține) + -aș. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.