3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TANÁGRA, tanagre, s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Din fr. tanagra.

TANÁGRA s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Din fr. tanagra.

TANAGRÁ, tanagrale, s. f. Nume dat statuetelor artistice de pămînt ars făcute la început în Grecia antică (în orașul Tanagra), iar mai tîrziu în toată lumea greco-romană. Pe șemineu, tanagraua din dreapta continuă să-și ducă urna ei funerară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86.

TANAGRÁ, tanagrale, s. f. Nume dat statuetelor artistice de pământ ars, făcute în Grecia antică (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Fr. tanagra.

TANÁGRA s. f. 1. figurină de pământ ars, reprezentând femei sau grupuri de copii, care s-a găsit în necropolele din Tanagra. 2. (fig.) tânăr cu forme grațioase. (< fr. tanagra)

Tanagra f. orășel în Beoția, celebru pentru figurinele de teracotă lucrate cu măestrie și descoperite acolo într’o veche necropolă.

tanagră sf [At: ANGHEL-IOSIF, C. L. 86 / Pl: ~rale / E: fr tanagra] Statuetă artistică de pământ ars, făcută în Grecia antică (în orașul Tanagra), iar mai târziu în toată lumea greco-romană.

TANÁGRĂ s.f. (Arheol.) Statuetă de pământ ars care s-a găsit în necropolele din Tanagra. [Pl. -re. / < fr. tanagra, cf. Tanagra – sat în Beoția, Grecia)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tanágra (statuetă) (-na-gra) s. f., g.-d. art. tanágrei; pl. tanágre

*Tanágra (localitate) s. propriu f., g.-d. Tanágrei

tanágra s. f. (sil. -gra), pl. tanágre

Intrare: tanagra
tanagra1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: ta-na-gra
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tanagra
  • tanagra
plural
  • tanagre
  • tanagrele
genitiv-dativ singular
  • tanagre
  • tanagrei
plural
  • tanagre
  • tanagrelor
vocativ singular
plural
tanagra2 (pl. -ale) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tanagra
  • tanagraua
plural
  • tanagrale
  • tanagralele
genitiv-dativ singular
  • tanagrale
  • tanagralei
plural
  • tanagrale
  • tanagralelor
vocativ singular
plural
Intrare: Tanagra
Tanagra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tanagră
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tanagră
  • tanagra
plural
  • tanagre
  • tanagrele
genitiv-dativ singular
  • tanagre
  • tanagrei
plural
  • tanagre
  • tanagrelor
vocativ singular
plural

tanagra

  • 1. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
    exemple
    • Pe șemineu, tanagraua din dreapta continuă să-și ducă urna ei funerară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Tânăr cu forme grațioas.
      surse: MDN '00

etimologie: