11 definiții pentru tanagră

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tanagră sf [At: ANGHEL-IOSIF, C. L. 86 / Pl: ~rale / E: fr tanagra] Statuetă artistică de pământ ars, făcută în Grecia antică (în orașul Tanagra), iar mai târziu în toată lumea greco-romană.

TANAGRĂ s.f. (Arheol.) Statuetă de pămînt ars care s-a găsit în necropolele din Tanagra. [Pl. -re. / < fr. tanagra, cf. Tanagra – sat în Beoția, Grecia)

TANAGRA, tanagre, s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Din fr. tanagra.

TANAGRA s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Din fr. tanagra.

TANAGRA, tanagrale, s. f. Nume dat statuetelor artistice de pămînt ars făcute la început în Grecia antică (în orașul Tanagra), iar mai tîrziu în toată lumea greco-romană. Pe șemineu, tanagraua din dreapta continuă să-și ducă urna ei funerară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86.

TANAGRA, tanagrale, s. f. Nume dat statuetelor artistice de pămînt ars, făcute în Grecia antică (iar mai tîrziu în toată lumea greco-romană). – Fr. tanagra.

TANAGRA s. f. 1. figurină de pământ ars, reprezentând femei sau grupuri de copii, care s-a găsit în necropolele din Tanagra. 2. (fig.) tânăr cu forme grațioase. (< fr. tanagra)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tanagră (statuetă de Tanagra) (desp. -na-gră) s. f., g.-d. art. tanagrei; pl. tanagre corectat(ă)

!tanagra (statuetă) (-na-gra) s. f., g.-d. art. tanagrei; pl. tanagre

*Tanagra (localitate) s. propriu f., g.-d. Tanagrei

tanagra s. f. (sil. -gra), pl. tanagre

Intrare: tanagră
  • silabație: ta-na-gră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tanagră
  • tanagra
plural
  • tanagre
  • tanagrele
genitiv-dativ singular
  • tanagre
  • tanagrei
plural
  • tanagre
  • tanagrelor
vocativ singular
plural
tanagra1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: ta-na-gra info
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tanagra
  • tanagra
plural
  • tanagre
  • tanagrele
genitiv-dativ singular
  • tanagre
  • tanagrei
plural
  • tanagre
  • tanagrelor
vocativ singular
plural
tanagra2 (pl. -ale) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tanagra
  • tanagraua
plural
  • tanagrale
  • tanagralele
genitiv-dativ singular
  • tanagrale
  • tanagralei
plural
  • tanagrale
  • tanagralelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tanagră, tanagresubstantiv feminin

  • 1. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Pe șemineu, tanagraua din dreapta continuă să-și ducă urna ei funerară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86. DLRLC
  • 2. figurat Tânăr cu forme grațioase. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.