tanagră sf [At: ANGHEL-IOSIF, C. L. 86 / Pl: ~rale / E: fr tanagra] Statuetă artistică de pământ ars, făcută în Grecia antică (în orașul Tanagra), iar mai târziu în toată lumea greco-romană.

TANAGRĂ s.f. (Arheol.) Statuetă de pămînt ars care s-a găsit în necropolele din Tanagra. [Pl. -re. / < fr. tanagra, cf. Tanagra – sat în Beoția, Grecia)

TANAGRA, tanagre, s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Din fr. tanagra.

TANAGRA s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Din fr. tanagra.

TANAGRA, tanagrale, s. f. Nume dat statuetelor artistice de pămînt ars făcute la început în Grecia antică (în orașul Tanagra), iar mai tîrziu în toată lumea greco-romană. Pe șemineu, tanagraua din dreapta continuă să-și ducă urna ei funerară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86.

TANAGRA, tanagrale, s. f. Nume dat statuetelor artistice de pămînt ars, făcute în Grecia antică (iar mai tîrziu în toată lumea greco-romană). – Fr. tanagra.

TANAGRA s. f. 1. figurină de pământ ars, reprezentând femei sau grupuri de copii, care s-a găsit în necropolele din Tanagra. 2. (fig.) tânăr cu forme grațioase. (< fr. tanagra)

tanagră (statuetă de Tanagra) (desp. -na-gră) s. f., g.-d. art. tanagrei; pl. tanagre corectat(ă)

!tanagra (statuetă) (-na-gra) s. f., g.-d. art. tanagrei; pl. tanagre

*Tanagra (localitate) s. propriu f., g.-d. Tanagrei

tanagra s. f. (sil. -gra), pl. tanagre