FLUIERĂTOARE ~ f. fam. Jucărie rudimentară folosită de copii pentru a fluiera; șuierătoare. [Sil. flu-ie-ră-toa-] /a fluiera + suf. ~ătoare

fluierătoare s. f., g.-d. art. fluierătorii; pl. fluierători

TAMUS X., FLUERĂTOARE, fam. Dioscorcaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, 4 specii, erbacee, perene. Tulpini agățătosre. Frunze alterne. Flori dioice, dispuse în raceme axilare, cele mascule cu 6 stamine lungi, cele femele, scurte, cu 6 petale. Fruct, bacă roșie cu cîteva semințe.

Tamuș v. Toma 4.

Tămuș v. Toma III 5.

Tamus communis L. Specie care înflorește primăvara. Hori galbene-verzui. Frunze întregi, alterne, ovat-cordiforme, vîrf ascuțit, lung-pețiolate. Plantă erbacee, tulpină urcătoare pînă la 3 m lungime, perenă. Fructe, bace roșii-stacojii, otrăvitoare.

FLUIERĂTOARE s. I. șuierătoare. (Scoate sunete dintr-o ~.) II. (BOT.; Tamus communis) (reg.) napi-porcești-de-pădure (pl.), viță-neagră.