tabjă sf vz tamjă

tamjă sf [At: VISSARION, FL. 75 / V: (reg) tabjă, ~mșă, tangă, tanjă / Pl: ~je / E: nct] (Reg) 1 Întâmplare (de necrezut). 2 Pricină. 3 Afacere (7). 4 (Îf tamșă) Obicei (rău) Si: nărav. 5 Om de nimic. 6 Om leneș.

tamșă sf vz tamjă

tangă sf vz tamjă

tanjă sf vz tamjă

TAMJĂ, tamje, s. f. (Regional) Întîmplare, fapt, poveste (de necrezut); pricină, afacere. Acolo mergea, Tamja că spunea, Moș Adam auzea... ș-alt cuvînt nu zicea. PAMFILE, CER. 135.

TAMJĂ, tamje, s. f. (Reg.) Întîmplare, fapt, poveste (de necrezut); pricină, afacere.

támjă f., pl. e (sîrb. tamaža, glumă, batjocură. Cp. și cu rus. tomóžnĕa, vamă). Munt. Rar. Chestiune, afacere. – Și tanjă (Cod. și rev. I. Crg. 7, 264).

tánjă, V. tamjă.

TAMJĂ s. v. afacere, chestiune, interese, problemă, treabă.

tamjă s. v. AFACERE. CHESTIUNE. INTERESE. PROBLEMĂ. TREABĂ.

tamje (-e), s. f. – Problemă, afacere. Sb. tamaža „glumă” (Vasiliu, GS, VII, 127; Candrea; Scriban). – Der. tămășag, s. n. (Mold., glumă, banc), poate prin contaminare cu rămășag; tămășalnic, adj. (Mold., glumeț, șăgalnic).