2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tamjă sf [At: VISSARION, FL. 75 / V: (reg) tabjă, ~mșă, tangă, tanjă / Pl: ~je / E: nct] (Reg) 1 Întâmplare (de necrezut). 2 Pricină. 3 Afacere (7). 4 (Îf tamșă) Obicei (rău) Si: nărav. 5 Om de nimic. 6 Om leneș.

TÁMJĂ, tamje, s. f. (Regional) Întîmplare, fapt, poveste (de necrezut); pricină, afacere. Acolo mergea, Tamja că spunea, Moș Adam auzea... ș-alt cuvînt nu zicea. PAMFILE, CER. 135.

TÁMJĂ, tamje, s. f. (Reg.) Întâmplare, fapt, poveste (de necrezut); pricină, afacere.

támjă f., pl. e (sîrb. tamaža, glumă, batjocură. Cp. și cu rus. tomóžnĕa, vamă). Munt. Rar. Chestiune, afacere. – Și tanjă (Cod. și rev. I. Crg. 7, 264).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÁMJĂ s. v. afacere, chestiune, interese, problemă, treabă.

tamjă s. v. AFACERE. CHESTIUNE. INTERESE. PROBLEMĂ. TREABĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

támje (-e), s. f. – Problemă, afacere. Sb. tamaža „glumă” (Vasiliu, GS, VII, 127; Candrea; Scriban). – Der. tămășag, s. n. (Mold., glumă, banc), poate prin contaminare cu rămășag; tămășalnic, adj. (Mold., glumeț, șăgalnic).

Intrare: tamje
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tamje
  • tamjea
plural
  • tamje
  • tamjele
genitiv-dativ singular
  • tamje
  • tamjei
plural
  • tamje
  • tamjelor
vocativ singular
plural
Intrare: tamjă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tamjă
  • tamja
plural
  • tamje
  • tamjele
genitiv-dativ singular
  • tamje
  • tamjei
plural
  • tamje
  • tamjelor
vocativ singular
plural

tamjă

etimologie: