tambuchi sn [At: DDRF / V: (reg) tăm~ / Pl: ~uri / E: sp tambucho] Deschizătură în puntea unei nave, prevăzută cu un capac pentru a o feri de intemperii și care permite accesul în încăperile de sub punte.

TAMBUCHI, tambuchiuri, s. n. Deschizătură cu capac în puntea unei nave, care permite accesul în încăperile de sub punte. Scoase capul afară pe gura tambuchiului. TUDORAN, P. 158.

TAMBUCHI s.n. Deschidere care servește pentru intrarea în încăperile de sub punte ale unei nave. [Pl. -turi. / < it. stambugio].

TAMBUCHI s. n. deschizătură în puntea unei nave care permite accesul în încăperile de sub punte. (< sp. tambucho)

TAMBUCHI ~uri n. mar. Deschizătură cu capac în puntea unei nave, care servește pentru intrarea în încăperile de sub punte. [Sil. -buchi] /<sp. tambucho

tambúchĭ n., pl. chĭurĭ (it. stambugio, odăiță întunecoasă). Mar. Intrarea într’un compartiment de supt puntea unuĭ bastiment (acoperită de o gherită saŭ apărată de o îngrăditură).

tămbuchi sn vz tambuchi

tambuchi (desp. -buchi) s. n., pl. tambuchiuri

tambuchi (-buchi) s. n., pl. tambuchiuri

tambuchi s. n. (sil. -buchi), pl. tambuchiuri

tambuchi (-chiuri), s. n. – Tambuchi. Sp. tambucho; este termen din marină. Der. din it. stambugio „cămăruță” (Scriban), este mai puțin probabilă.