tamba av [At: LEXIC REG. II, 32 / E: nct] (Reg) Împreună.

tambă sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~be / E: nct] (Reg) 1 Vițel slab, jigărit. 2 (Dep; persoane) Prost. 3 (Îe) E o ~ de om Se spune despre un om vrednic de dispreț.

TAMBA 1. – țig. (Mislea). 2. Tămbău (BGI V 224; 17 B III 278); – Nan (17 B I 341). 3. Tămbul, mold. 4. Tîmba, ard. (C Cos 526). 5. Tîmboești s.

Tîmb/a, -oești v. Tamba 4, 5.

ȚAMBA 1. – b. (17 B I 499); cf. Țaba, ard.¹ (C Cos II 486). 2. Țambe (17 B IUI 557). 3. Țambu, Ioan, act. 4. Țâmboiu, Stan 17 B II 424). 5. Cf. din altă temă, Țampău (16 A I 360).

TAMBA adv. v. împreună, laolaltă.

tamba adv. v. ÎMPREUNĂ. LAOLALTĂ.

tambă, tambe, s.f. (reg.) vițel slab; om prost, nătâng.