12 definiții pentru tamarin tamarind


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAMARÍN, tamarini, s. m. Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșietice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină (Tamarindus indica). – Din fr. tamarin.

TAMARÍN, tamarini, s. m. Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșietice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină (Tamarindus indica). – Din fr. tamarin.

tamarin sm [At: DLRU / V: (înv) tamar, ~d, ~t / Pl: ~i / E: fr tamarin, lat med tamarindus] (Șîs ~mar indian) Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșiatice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină (Tamarindus indica).

TAMARÍN, tamarini, s. m. Arbore exotic cu flori galbene, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare (Tamarindus indica). Gingașii tamarini se legănau la adierea vîntului. NEGRUZZI, S. I 223. – Variantă: tamarínd s. m.

TAMARÍN s.m. Arbore tropical cu flori galbene, care produce niște fructe din al căror miez se prepară o băutură răcoritoare. [Var. tamarind s.m. / < fr. tamarin, sp. tamarindo].

TAMARÍN2 s. m. maimuță din ținuturile Amazonului, înrudită cu uistiti, care poate emite sunete asemănătoare cu ale păsărilor. (< fr. tamarin)

TAMARÍN1 s. m. arbore mare din India, foarte decorativ, cu flori galbene, care produce fructe din al căror miez se prepară o băutură răcoritoare. (< fr. tamarin)

*tamarínd m. (mlat. tamarindus, d. ar. thamar hindi, curma de India). Un arbore leguminos din țările calde. Fructu luĭ e o păstare cu proprietățĭ laxative.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: tamarin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tamarin
  • tamarinul
  • tamarinu‑
plural
  • tamarini
  • tamarinii
genitiv-dativ singular
  • tamarin
  • tamarinului
plural
  • tamarini
  • tamarinilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tamarind
  • tamarindul
  • tamarindu‑
plural
  • tamarinzi
  • tamarinzii
genitiv-dativ singular
  • tamarind
  • tamarindului
plural
  • tamarinzi
  • tamarinzilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tamarin tamarind

  • 1. Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșietice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină (Tamarindus indica).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Gingașii tamarini se legănau la adierea vîntului. NEGRUZZI, S. I 223.
      surse: DLRLC
  • 2. Maimuță din ținuturile Amazonului, înrudită cu uistiti, care poate emite sunete asemănătoare cu ale păsărilor.
    surse: MDN '00

etimologie: