7 definiții pentru tamar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec.

TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec.

tamar1 sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: nct] (Cns) Targă (5).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TAMÁR s. (rar) targă. (Cu ~ul se cară cărămizile pe schele.)

TAMAR s. (rar) targă. (Cu ~ se cară cărămizile pe schele.)

Intrare: tamar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tamar
  • tamarul
  • tamaru‑
plural
  • tamare
  • tamarele
genitiv-dativ singular
  • tamar
  • tamarului
plural
  • tamare
  • tamarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tamar

  • 1. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: targă

etimologie: