TALVÉG, talveguri, s. n. Linia care unește între ele punctele cele mai adânci ale albiei unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate. – Din germ. Talweg, fr. thalweg.

TALVÉG, talveguri, s. n. Linia care unește între ele punctele cele mai adânci ale albiei unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate. – Din germ. Talweg, fr. thalweg.

TALVÉG, talveguri, s. n. Linie care unește punctele de cea mai mare adîncime de pe fundul albiei unei ape curgătoare sau de pe fundul unei văi uscate. Apa cea mai tulbure este pe... talveg. ANTIPA, P. 217.

talvég s. n., pl. talvéguri

talvég s. n., pl. talvéguri

TALVÉG s.n. (Geogr.) Linie care unește punctele cele mai adânci ale unui curs de apă (râu, fluviu) sau ale unei văi. [< germ. Talweg < Tal – vale, Weg – drum, cf. fr., engl. thalweg].

TALVÉG s. n. 1. linie care unește punctele de maximă adâncime ale unei ape curgătoare sau ale unei văi. 2. ~ baric = zonă de presiune atmosferică scăzută, încadrată de presiuni mai ridicate. (< germ. Talweg, fr., engl. thalweg)

TALVÉG ~uri n. geogr. Linie care unește punctele cele mai adânci ale unui curs de apă sau ale unei văi. /<germ. Talweg, fr. thalweg

*talvég n., pl. urĭ (germ. thalweg, d. thal, vale, și weg, drum). Barb. Matcă, firu apeĭ, partea cea maĭ joasă a uneĭ văĭ, partea pe unde se scurge apa.

talveg,→ canal de etiaj.