TALON, taloane, s. n. 1. Parte care rămîne la cotorul unui registru chitanțier, bonier etc. după ce s-a rupt partea detașabilă. 2. Partea de la călcîiul ciorapului, prelungită în sus, marcată printr-o țesătură mai deasă sau altfel colorată. 3. Partidă la jocul de cărți. Venea negreșit rîndul altor cîteva taloane de preferans. GANE, N. III 164. Jucarăm două taloane; intrasem în al treilea. BOLINTINEANU, O. 367. ◊ Fig. După masă, abia putîndu-se mișca, trăgea cîte un talon bun de somn. GANE, N. III 164. 4. Fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale unei anvelope, care se introduc în janta roții, cînd se montează anvelopa pe roată.