taliune sf vz talion³

taliune f. pedeapsă prin care vinovatul era tratat în acelaș chip cum dânsul a tratat pe altul: ochiu pentru ochiu și dinte pentru dinte, așa era legea taliunii.

*taliúne f. (lat. tálio, -ónis, f., d. talis, asemenea). Pedeapsă la fel cu vătămarea. De ex., dacă țĭ-a scos unu un ochĭ, să-ĭ scoțĭ și tu luĭ unu. – Și talion, n. (fr. talion și it. taglione, m.).