TALION² s. n. Formă primitivă de pedeapsă prin care se aplică celui vinovat un rău identic sau similar cu acela pe care acesta l-a provocat victimei. ◊ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplica vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se făcea culpabil. [Pr.: -li-on] – Din fr. talion.

talion³ sn [At: COSTINESCU / P: ~li-on / V: (înv) ~iune / E: lat talio, -onis, ger Talion, fr talion] 1 Pedeapsă ca formă de răzbunare (specifică orânduirii sclavagiste), care constă în tratarea vinovatului în același mod în care a procedat și el cu victima. 2 (Îs) Legea ~ului Lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplica vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se facea culpabil. 3 (Înv; îe) A trage Ia ~ (pe cineva) A se răzbuna pe cineva.

TALION s. n. Pedeapsă sau răzbunare (specifică orânduirii sclavagiste) care constă în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima lui. ◊ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplică vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se făcea culpabil. [Pr.: -li-on] – Din fr. talion.

TALION¹ s. n. Pedeapsă sau răzbunare care constă în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima sa. ◊ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplica vinovatului o pedeapsă identică cu crima de care s-a făcut culpabil. Legea talionului este: ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.

TALION s.n. Pedeapsă sau răzbunare care constă în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima lui. ♦ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, potrivit căreia vinovatul era tratat în același chip cum a procedat (sau a vrut să procedeze) cu victima sa. [Pron. -li-on. / < fr. talion, cf. lat. talio < talis – la fel].

TALION s. n. pedeapsă, răzbunare în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima. ◊ legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, potrivit căreia vinovatul era tratat în același chip în care a procedat cu victima sa. (< fr. talion)

TALION ~oane n. (în orânduirea sclavagistă) Pedeapsă sau răzbunare prin care un vinovat este supus unei pedepse care să-i provoace același rău pe care l-a produs asupra victimei. ◊ Legea ~onului lege penală la unele popoare din vechime, prin care inculpatului i se aplică o pedeapsă identică sau similară cu răul săvârșit de el. [Sil. -li-on] /<lat. talio, ~onis, fr. talion, germ. Talion

talion n. numele popular al unui blastru făcut din diferite sucuri de plante. [Alterațiune din termenul farmaceutic DIÁHYLON].

2) talión, V. taliune.

1) talión n., pl. oane (ngr. diáhylon, id., infl. de turc. talĭun, nalbă). Emplastru unsuros care se pune pe buboaĭe ca să le grăbească coacerea.

taliune sf vz talion³

taliune f. pedeapsă prin care vinovatul era tratat în acelaș chip cum dânsul a tratat pe altul: ochiu pentru ochiu și dinte pentru dinte, așa era legea taliunii.

*taliúne f. (lat. tálio, -ónis, f., d. talis, asemenea). Pedeapsă la fel cu vătămarea. De ex., dacă țĭ-a scos unu un ochĭ, să-ĭ scoțĭ și tu luĭ unu. – Și talion, n. (fr. talion și it. taglione, m.).

talion² (pedeapsă) (desp. -li-on) s. n.

talion³ (pedeapsă) (-li-on) s. n.

talion (pedeapsă, plantă, plasture) s. n. (sil. -li-on), (plante, plasturi) pl. talioane

talion (talioane), s. n. – Plasture. Ngr. δίαχυλον (Cihac, II, 705; Șeineanu), probabil influențat de tc. talyun „nalbă” (Bogrea, Dacor., II, 738).