3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TALION1, talioni, s. m. (Reg.) Ban vechi. – Et. nec.

TALION2 s. n. Formă primitivă de pedeapsă prin care se aplică celui vinovat un rău identic sau similar cu acela pe care acesta l-a provocat victimei. ◊ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplica vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se făcea culpabil. [Pr.: -li-on] – Din fr. talion.

talion1 sm [At: ARHIVA XXIV, 74 / P: ~li-on / Pl: ~i / E: tc talyon] 1 (Mun; Olt) Plantă erbacee mirositoare, cu frunze late, întrebuințată în medicina populară sau ca mirodenie. 2 (Iuz) Plasture servind la fixarea unui pansament sau care conține diferite sucuri de plante ori substanțe medicamentoase Si: (iuz) diachilon.

talion2 sm [At: CARDAȘ, C. P. 190 / P: ~li-on / Pl: ~i / E: nct] (Mol) Ban vechi.

talion3 sn [At: COSTINESCU / P: ~li-on / V: (înv) ~iune / E: lat talio, -onis, ger Talion, fr talion] 1 Pedeapsă ca formă de răzbunare (specifică orânduirii sclavagiste), care constă în tratarea vinovatului în același mod în care a procedat și el cu victima. 2 (Îs) Legea ~ului Lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplica vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se facea culpabil. 3 (Înv; îe) A trage Ia ~ (pe cineva) A se răzbuna pe cineva.

TALION s. n. Pedeapsă sau răzbunare (specifică orânduirii sclavagiste) care constă în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima lui. ◊ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplică vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se făcea culpabil. [Pr.: -li-on] – Din fr. talion.

TALION2, talioane, s. n. Plantă erbacee, frumos, mirositoare, cu frunze late, întrebuințată în medicina populară sau ca plantă culinară. Frunzuliță talion, În grădină la Ion, Toate păsărelele-mi dorm. MAT. FOLK. 1353.

TALION1 s. n. Pedeapsă sau răzbunare care constă în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima sa. ◊ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplica vinovatului o pedeapsă identică cu crima de care s-a făcut culpabil. Legea talionului este: ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.

TALION s.n. Pedeapsă sau răzbunare care constă în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima lui. ♦ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, potrivit căreia vinovatul era tratat în același chip cum a procedat (sau a vrut să procedeze) cu victima sa. [Pron. -li-on. / < fr. talion, cf. lat. talio < talis – la fel].

TALION s. n. pedeapsă, răzbunare în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima. ◊ legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, potrivit căreia vinovatul era tratat în același chip în care a procedat cu victima sa. (< fr. talion)

TALION ~oane n. (în orânduirea sclavagistă) Pedeapsă sau răzbunare prin care un vinovat este supus unei pedepse care să-i provoace același rău pe care l-a produs asupra victimei. ◊ Legea ~onului lege penală la unele popoare din vechime, prin care inculpatului i se aplică o pedeapsă identică sau similară cu răul săvârșit de el. [Sil. -li-on] /<lat. talio, ~onis, fr. talion, germ. Talion

talion n. numele popular al unui blastru făcut din diferite sucuri de plante. [Alterațiune din termenul farmaceutic DIÁHYLON].

1) talión n., pl. oane (ngr. diáhylon, id., infl. de turc. talĭun, nalbă). Emplastru unsuros care se pune pe buboaĭe ca să le grăbească coacerea.

taliune f. pedeapsă prin care vinovatul era tratat în acelaș chip cum dânsul a tratat pe altul: ochiu pentru ochiu și dinte pentru dinte, așa era legea taliunii.

*taliúne f. (lat. tálio, -ónis, f., d. talis, asemenea). Pedeapsă la fel cu vătămarea. De ex., dacă țĭ-a scos unu un ochĭ, să-ĭ scoțĭ și tu luĭ unu. – Și talion, n. (fr. talion și it. taglione, m.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

talion2 (pedeapsă) (desp. -li-on) s. n.

talion3 (plantă; plasture) (reg., înv.) (desp. -li-on) s. m.

talion1 (ban vechi) (reg.) (desp. -li-on) s. m., pl. talioni

talion3 (pedeapsă) (-li-on) s. n.

!talion2 (plantă, plasture) (reg., înv.) (-li-on) s. m.

talion1 (ban vechi) (reg.) (-li-on) s. m., pl. talioni

talion (pedeapsă, plantă, plasture) s. n. (sil. -li-on), (plante, plasturi) pl. talioane

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

talion (talioane), s. n. – Plasture. Ngr. δίαχυλον (Cihac, II, 705; Șeineanu), probabil influențat de tc. talyun „nalbă” (Bogrea, Dacor., II, 738).

Intrare: talion (ban)
talion2 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: ta-li-on info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talion
  • talionul
  • talionu‑
plural
  • talioni
  • talionii
genitiv-dativ singular
  • talion
  • talionului
plural
  • talioni
  • talionilor
vocativ singular
plural
Intrare: talion (pedeapsă)
talion1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: ta-li-on info
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talion
  • talionul
  • talionu‑
plural
  • talioane
  • talioanele
genitiv-dativ singular
  • talion
  • talionului
plural
  • talioane
  • talioanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taliune
  • taliunea
plural
  • taliuni
  • taliunile
genitiv-dativ singular
  • taliuni
  • taliunii
plural
  • taliuni
  • taliunilor
vocativ singular
plural
Intrare: talion (plantă)
talion2 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: ta-li-on info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talion
  • talionul
  • talionu‑
plural
  • talioni
  • talionii
genitiv-dativ singular
  • talion
  • talionului
plural
  • talioni
  • talionilor
vocativ singular
plural
talion1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: ta-li-on info
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talion
  • talionul
  • talionu‑
plural
  • talioane
  • talioanele
genitiv-dativ singular
  • talion
  • talionului
plural
  • talioane
  • talioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

talion, talionisubstantiv masculin

etimologie:

talion, talioanesubstantiv neutru

  • 1. Formă primitivă de pedeapsă prin care se aplică celui vinovat un rău identic sau similar cu acela pe care acesta l-a provocat victimei. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplica vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se făcea culpabil. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Legea talionului este: ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. DLRLC
etimologie:

talion, talionisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee, frumos mirositoare, cu frunze late, întrebuințată în medicina populară sau ca plantă culinară. DLRLC
    • format_quote Frunzuliță talion, În grădină la Ion, Toate păsărelele-mi dorm. MAT. FOLK. 1353. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.