TALAR, talare, s. n. (Înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități miltare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. – Din germ. Talar, lat. talaria.

talar sn [At: BĂLCESCU, M. V. 605 / Pl: ~e / E: lat talaris, ger Talar] (Înv) Haină lungă, purtată ca uniformă de membrii unor asociații sau corpuri profesionale, de unele unități militare etc.

TALAR, talare, s. n. (Înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități militare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. – Din germ. Talar, lat. talaria.

TALAR, talare, s. n. (Învechit) Veșmînt sau haină lungă, făcînd parte din uniforma unor unități militare, a unor asociații sau a unor corpuri profesionale din trecut.

talar n. haină neagră și lungă până la călcâie (purtată de preoți și călugări): să-i apară ’n negru talar a lumii paranimfă EM.

selăr s vz țeler

seler sm vz țeler

țalăr sm vz țeler

țalear sm vz țeler

țăgler sm vz țeler

țălăr sm vz țeler

țăler sm vz țeler

țelăr sn vz țeler

țeler sm [At: MOLNAR, D. 382/24 / V: ~lăr, ~ă sf, ~lir, țălăr, țăl-, țalăr, țalear, țăgler, ze~ (A și: zeler), se~, selăr, ce~ / Pl: ~i, (rar) ~e sn / E: săs zäller, ger Sellerie, mg celler] (Bot; Trs; Buc; șîs seler de grădină) Țelină¹ (1) (Apium graveolens).

țeleră sf vz țeler

țelir sm vz țeler

zeler sm vz țeler

talar (înv.) s. n., pl. talare

talar (înv.) s. n., pl. talare

talar s. n., pl. talare

SELER s. v. țelină.

ȚELER s. v. țelină.

seler s. v. ȚELINĂ.

țeler s. v. ȚELINĂ.