talaghír n., pl. e (cp. cu ung. talabor, pedică, opritoare, frînă). Est. Opritoare (pedică) formată dintr’o săniuță care se prinde de o roată saŭ dintr’un butuc care se apeasă pe roatele din apoĭ ale unuĭ car greŭ. Fig. Iron. Persoană grasă și greoaĭe. Nț. Suc. Musafir nepoftit, lăstun. A sta talaghir, a sta ca un trîndav. – Și tălă-. V. mărhaĭe.