Definiția cu ID-ul 931569:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAHÎ́N, tahînuri, s. n. Făină obținută din semințe de susan, cu care se prepară mîncări de post, dulciuri etc.; mîncare preparată din această făină. Iar în postul paștelui se dă, pe lîngă fasole și cartofi, rasol de raci cu usturoi, tahîn, halva și masline tot de la Galați. STĂNOIU, C. I. 105. Se îndreptau spre beciuri, spre magazii... cutii mari de tinichea sau de lemn, cu halvale de Indirnea sau cu tahînuri. HOGAȘ, DR. II 40.