11 definiții pentru tahân


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAHẤN, (2) tahânuri, s. n. 1. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♦ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post. 2. (La pl.) Sorturi sau mâncăruri preparate din faină (1). – Din tc. tahîn.

tahân sn [At: (a. 1801) FURNICĂ, I. C. 214 / V: (îvr) ~hon / Pl: ~uri / E: tc tahin] 1 Făină din semințe uleioase (prăjite), în special de susan, din care se prepară mâncăruri de post, dulciuri etc. 2 (Pex) Aliment preparat din tahân (1).

TAHẤN, tahânuri, s. n. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ◊ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post; mâncare preparată din această făină – Din tc. tahīn.

TAHÂN ~uri n. Făină obținută prin măcinarea semințelor uleioase prăjite (de nuci, floarea-soarelui, arahide, migdale, susan etc.), folosită pentru a prepara halvaua. /<turc. tahin

tahân n. product preparat din semințele de susan și întrebuințat la fabricarea halvalei. [Turc. TAHYN].

TAHÎ́N, tahînuri, s. n. Făină obținută din semințe de susan, cu care se prepară mîncări de post, dulciuri etc.; mîncare preparată din această făină. Iar în postul paștelui se dă, pe lîngă fasole și cartofi, rasol de raci cu usturoi, tahîn, halva și masline tot de la Galați. STĂNOIU, C. I. 105. Se îndreptau spre beciuri, spre magazii... cutii mari de tinichea sau de lemn, cu halvale de Indirnea sau cu tahînuri. HOGAȘ, DR. II 40.

tahî́n n., pl. urĭ (turc. tahyn, d. tahin, făină). O substanță năhutie lichidă groasă uleĭoasă și făinoasă care se scoate din semințele de susan și se întrebuințează la făcut halvaŭa și ca mîncare de post: supă de tahîn, cafea cu tahîn („cafea cu lapte de post”).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tahấn s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahấnuri

tahân s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahânuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tahîn (-nuri), s. n. – Aliment oriental, terci de făină de susan. – Mr. tăhîne. Tc. tahin, din arab. tahin (Șeineanu, II, 243), cf. ngr. ταχίνι, bg. tahăn.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TAHÂN s.n. Preparat specific țărilor din Orientul Mijlociu, tahânul (numit aici tahin, tahina sau tahini) este o pastă amară obținută exclusiv prin zdrobirea semințelor neprăjite (pastă gălbuie) sau prăjite (pastă maronie) de susan. Se consumă ca atare, ca un dip în care se înmoaie bucăți de lipie, dar mai ales ca adaos la diverse piureuri (de ex. hummus); stoarsă de ulei și îndulcită, se foloseste pentru a prepara halvaua.

Intrare: tahân
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tahân
  • tahânul
  • tahânu‑
plural
  • tahânuri
  • tahânurile
genitiv-dativ singular
  • tahân
  • tahânului
plural
  • tahânuri
  • tahânurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)