16 definiții pentru tagmă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAGMĂ, tagme, s. f. Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (Peior.) Clică, gașcă. – Din ngr. tághma.

TAGMĂ, tagme, s. f. Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (Peior.) Clică, gașcă. – Din ngr. tághma.

tagmă sf [At: CANTEMIR, IST. 126 / V: (înv) tacmă, tog~ / Pl: ~me / E: ngr τάγμα] 1 Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale Si: breaslă, corporație, (înv) neam, orta, parte, (înv) trup (38). 2 Clasă (19). 3 Specie. 4 (Prt) Clică1. 5 (Îvr) Ordin religios. 6 (Îvr) Resort.

TAGMĂ, tagme, s. f. Totalitatea persoanelor aparținînd aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă, corporație, cin, ceată, clică. Se afla în acea vreme... o tagmă de publiciști fără talent care... trăiau din expediente. SADOVEANU, E. 155. De nu va fi dintre boieri, apoi tot cu tertipuri prin tagma prostimei să-l caut. ISPIRESCU, L. 376. Am găsit multă lume adunată și din boierime și din tagme și prostime. CARAGIALE, P. 25.

TAGMĂ ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care țin de aceeași categorie socială sau profesională. 2) pop. Grup de indivizi uniți în vederea unor scopuri suspecte; clică; gașcă; clan; cârdășie; tacâm; șleahtă; bandă; coterie. [G.-D. tagmei] /<ngr. tágma

tagmă f. 1. ordin, clasă: tagma călugărească; 2. breaslă: și din boierime și din tagme și prostime CAR.; 3. fam. clică: tagma patrioților AL. [Gr. mod.].

tágmă f., pl. e (ngr. și vgr. tágma). Vechĭ. Ordin, categorie, clasă: negustorașiĭ și lucrătoriĭ eraŭ grupațĭ în tagme, meseriașiĭ fruntașĭ în bresle. Azĭ iron. Gașcă, cărdășie, clică: tagma demagogilor. V. orta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tagmă s. f., g.-d. art. tagmei; pl. tagme

tagmă s. f., g.-d. art. tagmei; pl. tagme

tagmă s. f., g.-d. art. tagmei; pl. tagme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TAGMĂ s. v. bandă, categorie, cârdășie, clan, clasă, clică, gașcă, grup, grupare, șleahtă.

TAGMĂ s. 1. v. breaslă. 2. rând. (A intrat în ~ negustorilor.) 3. v. cin. 4. v. castă.

TAGMĂ s. 1. breaslă, corporație, (înv.) cin, isnaf, orta, rufet. (~ cizmarilor.) 2. rînd. (A intrat în ~ negustorilor.) 3. (BIS.) cin, (înv.) ceată, schimă. (~ preoțească.) 4. castă. (Alcătuiesc o ~.)

tagmă s. v. BANDĂ. CATEGORIE. CÎRDĂȘIE. CLAN. CLASĂ. CLICĂ. GAȘCĂ. GRUP. GRUPARE. ȘLEAHTĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tagmă (-me), s. f. – Clasă, corporație, breaslă, categorie. – Mr. tagmă. Ngr. τάγμα „ordine”, gr. modern „promisiune” (Tiktin; Gáldi 258). Sec. XIX.

Intrare: tagmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tagmă
  • tagma
plural
  • tagme
  • tagmele
genitiv-dativ singular
  • tagme
  • tagmei
plural
  • tagme
  • tagmelor
vocativ singular
plural
tacmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
togmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tagmă, tagmesubstantiv feminin

  • 1. Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se afla în acea vreme... o tagmă de publiciști fără talent care... trăiau din expediente. SADOVEANU, E. 155. DLRLC
    • format_quote De nu va fi dintre boieri, apoi tot cu tertipuri prin tagma prostimei să-l caut. ISPIRESCU, L. 376. DLRLC
    • format_quote Am găsit multă lume adunată și din boierime și din tagme și prostime. CARAGIALE, P. 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.