taftalâc sm vz taftaluc

taftalâc n. Mold. butuc necioplit pentru plute: într’o plută intră 22 de taftalâcuri [Tras din turc. TAHTÁ, scândură].

taftalî́c (vechĭ) și taftalúc m. (din maĭ vechĭu tahtalî́c, d. turc. tahtalyk, depozit de scîndurĭ, scîndurărie, d. tahta, pers. tahte, scîndură). Mold. Bilă, grindă de brad colosală: o plută de taftalucĭ.