taftaluc sm [At: (a. 1776) ap. N. A. BOGDAN, C. M. 68 / V: (înv) ~lâc, tahtalâc, (reg) ~ug / Pl: ~uci / E: tc *tahtahk] (Mol) 1 Buștean din care se fac plutele. 2 Bârna care se pune deasupra ușilor și ferestrelor, pentru ca peretele să fie cât mai rezistent. 3 Lemn scurt și gros pe care se rostogolesc buștenii Si: căpătâi. 4 Par mic cu care se dau pietrele jos din căruță. 5 (Șîf taftalug) Tăvălug (1) făcut dintr-un lemn cilindric, cu care se sfărâmă bulgării de pământ rămași după grăpat.