TADJIC, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (1), referitor la Tadjikistan sau la tadjici. [Scris și: tadjik] – Din rus. tadjik.

TADJIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tadjikistan. ◊ (s. f.) limbă turcică vorbită de tadjici. (< rus. tadjik)

TADJIC² ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Tadjikistanului sau este originară din Tadjikistan. /<rus. tadjik

TADJIC¹ ~că (~ci, ~ce) Care aparține Tadjikistanului sau populației lui; din Tadjikistan. /<rus. tadjik

tadjik, ~ă [At: GRAUR, I. L. 196 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs таджик] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Tadjikistanului sau este originară de acolo. 3 smp Populația de bază a Tadjikistanului. 4-5 a Care aparține Tadjikistanului sau tadjicilor (3). 6-7 a Privitor la Tadjikistan sau la tadjici (3). 8-9 a Caracteristic Tadjikistanului sau tadjicilor (3). 10 a Care este originar din Tadjikistan. 11-12 sf, a (Șîs limba ~ă) (Limba) vorbită de populația Tadjikistanului.

TADJIK, -Ă, tadjici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tadjikistanului sau populației lui, privitor la Tadjikistan sau la populația lui. – Din rus. tadjik.

TADJICĂ f. mai ales art. Limba tadjicilor. /<rus. tadjik

tadjic adj. m., s. m., pl. tadjici; adj. f., s. f. tadjică, pl. tadjice

*tadjic adj. m., s. m., pl. tadjici; adj. f., s. f. tadjică, pl. tadjice

tadjic s. m., adj. m., pl. tadjici; f. sg. tadjică, pl. tadjice

tadjică (limba) s. f., g.- d. art. tadjicei