TACÂM, tacâmuri, s. n. I. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.