TACLIT, taclituri, s. n. (Învechit și arhaizant) Fîșie de stofă sau de mătase vărgată, cu care se legau boierii la cap sau peste mijloc, după moda turcească. Era îmbrăcat cu anteriu de suvac, încins cu taclit. SADOVEANU, E. 116. [Logofătul] legase un căpătîi al taclitului de clanța ușii și se încingea peste antiriu, învîrtindu-se și strîngîndu-se în brîu. GHICA, S. XVI. Un june ca de douăzeci de ani... legat la cap cu un taclit cuadrilat, ieși înainte. FILIMON, C. 56.