TACIT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție) Care nu este exprimat formal, ci este subînțeles și admis ca atare. N-a tras nimeni. A fost un armistițiu tacit. C. PETRESCU, Î. II 15. De obicei nu erau poftiți cavaleri. Totuși gazda avea îngăduința tacită de a chema pe tînărul care-i făcea curte. REBREANU, I. 95.