7 definiții pentru tachinărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.

TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.

TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează.

TACHINĂRÍE s.f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. [Gen. -iei. / < fr. taquinerie].

TACHINĂRÍE s. f. faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. (< fr. taquinerie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tachinăríe (rar) s. f., art. tachinăría, g.-d. art. tachinăríei; pl. tachinăríi, art. tachinăríile

tachinăríe s. f., art. tachinăría, g.-d. art. tachinăríei; pl. tachinăríi, art. tachinăríile

Intrare: tachinărie
tachinărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tachinărie
  • tachinăria
plural
  • tachinării
  • tachinăriile
genitiv-dativ singular
  • tachinării
  • tachinăriei
plural
  • tachinării
  • tachinăriilor
vocativ singular
plural

tachinărie

  • 1. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: