12 definiții pentru tabun


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABÚN, tabunuri, s. n. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai crescută în libertate, pe pășunile din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Pășune, izlaz. – Din ucr. tabun.

tabun sn [At: CUPARENCU, V. 24/28 / V: (reg) ~bon (Pl: ~oane), tambon, tăboi, tăbon / Pl: ~uri / E: tt tabun cf ucr табун] 1 Herghelie de cai sălbatici (din stepă). 2 Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă). 3 (Mol) Cireadă de vite. 4 (Mol) Turmă mare de oi. 5 (Mol) Ceată mare de oameni. 6 (înv) Grupare de războinici tătari. 7 (înv) Așezare tătărească. 8 (înv) Loc de popas. 9 (Reg) Tabără de care. 10 (Mun; Olt) Pășune. 11 (Reg; prc) Porțiunea din pășune pe care paște un cal priponit.

TABÚN, tabunuri, s. n. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai aproape sălbatici, din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Pășune, izlaz. – Din ucr. tabun.

TABÚN, tabunuri, s. n. Herghelie de cai aproape sălbatici, din stepă. Poprim aici breazul și dăm în schimb alt cal din tabunul nostru. SADOVEANU, N. P. 96. Să pregătească neîntîrziat cîțiva cai de călărie... dintre cei de tabun. CAMIL PETRESCU, O. II 4. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Regional) Loc de pășune pentru cai, vite sau oi.

TABÚN s. n. substanță toxică de luptă, cu acțiune neuroparalitică. (< germ. Tabun)

TABÚN ~uri n. 1) Sistem de creștere a cailor în condiții de libertate (pe pășuni, în stepă). 2) Herghelie de cai aproape sălbatici (din stepă). 3) rar Mulțime de animale. 4) rar Loc necultivat pe care pasc vitele; toloacă; suhat; izlaz; pășune; imaș. /<lat. tabun

tabón și tabún n., pl. urĭ și oane (rus. rut. tabún). Est. Cîrd mare de vite duse la tăĭetoare, la ĭarmaroc ș. a.: se buntuluĭa ca bivolu’n tabon! – Tabon în rev. I. Crg. 3, 346. Btș. În Ml. tabon, 1. izlaz; 2. locu cît poate paște un cal priponit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TABÚN s. v. cireadă, imaș, izlaz, pășune, turmă.

tabun s. v. CIREADĂ. IMAȘ. IZLAZ. PĂȘUNE. TURMĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TABÚN (< ucr., tăt.) s. n. 1. (ZOOT.) Grup de cai ținuți în libertate, pe pășune. 2. Derivat al acidului cianofosforic folosit ca gaz de luptă.

Intrare: tabun
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabun
  • tabunul
  • tabunu‑
plural
  • tabunuri
  • tabunurile
genitiv-dativ singular
  • tabun
  • tabunului
plural
  • tabunuri
  • tabunurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tabun

  • 1. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai crescută în libertate, pe pășunile din stepă.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Poprim aici breazul și dăm în schimb alt cal din tabunul nostru. SADOVEANU, N. P. 96.
      surse: DLRLC
    • Să pregătească neîntîrziat cîțiva cai de călărie... dintre cei de tabun. CAMIL PETRESCU, O. II 4.
      surse: DLRLC

etimologie: