14 definiții pentru tabulhana daulhana tubalhana


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (Înv.) Fanfară militară turcească în care predominau tobele. – Din tc. tabilhane.

tabulhana sf [At: N. COSTIN, L. 501 / V: (înv) dahulhanea, dau~, daulhanea, ~nea, tamb~, tambulhanea, tubal~, tub~, tubulha / Pl: ~le / E: tc tablhane, davulhane] (Tcî) Fanfară militară turcească, în care predominau tobele Si: meterhaneci.

TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (Turcism înv.) Fanfară militară turcească, în care predominau tobele. – Din tc. tabılhane.

TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (Turcism învechit) Fanfară militară turcească, în care predominau tobele. V. meterhanea. Pășeau, cu sunetele tabulhanalei, ducînd cu triumf pe Petru cel Șchiop, pentru a-l așeza pe tronul Moldovei. HASDEU, I. V. 83. – Variantă: tubalhaná (ODOBESCU, S. I 136) s. f.

tabulhanà f. alt nume dat meterhanelii, din cauza numărului preponderant al instrumentelor manuale (tâmpine, teasuri, tobe): zicea mereu tabulhanaua turcească, de juca norodul OD. [Turc. TABL HANÉ, lit. tacâm de tobe și tâmpine].

tabulhaná și -haneá f., pl. ale, ele (turc. tabl-hane, d. ar. tabl, pl., tubul, tobă, și turc. pers. hane, casă. Turc., pop. și daul, davul îld. tabl, de unde și variantele literare tubulhana și daulhana. V. tambur 2 și tumbelechĭ). Vechĭ. Meterhanea în care eraŭ maĭ multe tobe, apoĭ surle, trîmbițe și talgere (ceĭa ce era o prerogativă a vizirilor și domnilor). V. chindie și taraf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tabulhaná (înv.) s. f., art. tabulhanáua, g.-d. art. tabulhanálei; pl. tabulhanále, art. tabulhanálele

tabulhaná s. f., art. tabulhanáua, g.-d. art. tabulhanálei; pl. tabulhanále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tabulhaná (-ále), s. f. – Fanfară de muzică orientală. – Var. tabulhanea, da(b)ulhan(e)a. Tc. tab(i)lhane, dab(i)lhane (Șeineanu, II, 115, REW 8513), cf. sb. dambulhana, din arab. tabltc. daul (› daul, s. n., înv., fanfară; daulgiu, s. m., înv., muzicant). – Der. tabulhanagiu, s. m. (muzicant).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: tabulhana
tabulhana substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabulhana
  • tabulhanaua
plural
  • tabulhanale
  • tabulhanalele
genitiv-dativ singular
  • tabulhanale
  • tabulhanalei
plural
  • tabulhanale
  • tabulhanalelor
vocativ singular
plural
daulhana
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tubalhana substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tubalhana
  • tubalhanaua
plural
  • tubalhanale
  • tubalhanalele
genitiv-dativ singular
  • tubalhanale
  • tubalhanalei
plural
  • tubalhanale
  • tubalhanalelor
vocativ singular
plural

tabulhana daulhana tubalhana

  • 1. învechit Fanfară militară turcească în care predominau tobele.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Pășeau, cu sunetele tabulhanalei, ducînd cu triumf pe Petru cel Șchiop, pentru a-l așeza pe tronul Moldovei. HASDEU, I. V. 83.
      surse: DLRLC

etimologie: