TABULATÓR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite menținerea automată a lungimii rândurilor. – Din fr. tabulateur.

tabulator sn [At: DN² / Pl: ~oare / E: fr tabulateur, ger Tabulator] Dispozitiv al unei mașini de scris care permite ca, o dată fixată lungimea unui rând, să poată fi automat menținută și pentru rândurile următoare.

TABULATÓR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite ca, odată fixată lungimea unui rând, să poată fi automat menținută și pentru rândurile următoare. – Din fr. tabulateur.

TABULATÓR s.n. Dispozitiv (la mașinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. [Cf. fr. tabulateur].

TABULATÓR s. n. 1. dispozitiv (la mașinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. 2. mașină care execută automat operații aritmetice și logice asupra datelor introduse într-un calculator prin intermediul cartelelor perforate, imprimând rezultatele calculelor într-o formă dinainte stabilită. (< germ. Tabulator)

TABULATÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru menținerea automată a alinierii coloanelor la mașinile de dactilografiat. /<fr. abulateur, germ. Tabulator

tabulatór s. n., pl. tabulatoáre

tabulatór s. n., pl. tabulatoáre