6 definiții pentru tabulariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABULÁRIU, tabularii, s. n. Arhivă publică sau particulară în Roma antică. – Din lat. tabularium.

TABULÁRIU, tabularii, s. n. Arhivă publică sau particulară în Roma antică. – Din lat. tabularium.

tabulariu sn [At: DN2 / Pl: ~ii / E: lat tabularium, it tabulario] 1 (În Roma antică) Arhivă publică sau particulară. 2 (Îvr) Depozit al unei arhive.

TABULÁRIU s.n. Arhivă publică sau particulară din vechea Romă. [Pron. -riu. / < lat. tabularium].

TABULÁRIU s. n. arhivă în Roma antică. (< lat. tabularium)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tabuláriu [riu pron. rĭu] s. n., art. tabuláriul; pl. tabulárii, art. tabuláriile (-ri-i-)

tabuláriu s. n. [-riu pron. -riu], art. tabuláriul; pl. tabulárii, art. tabuláriile (sil. -ri-i-)

Intrare: tabulariu
tabulariu substantiv neutru
  • pronunție: tabularĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabulariu
  • tabulariul
  • tabulariu‑
plural
  • tabularii
  • tabulariile
genitiv-dativ singular
  • tabulariu
  • tabulariului
plural
  • tabularii
  • tabulariilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tabulariu

  • 1. Arhivă publică sau particulară în Roma antică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: