tabular, ~ă a [At: ELEM. ALG. 219/12 / Pl: ~i, ~e / E: fr tabulaire, lat tabularis] 1 Care e scris pe o listă, pe un tabel sau în coloanele unui registru. 2 (Mat; îs) Diferență ~ă Adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 3 (Îs) Prezent ~ Prezentul verbului întrebuințat în scrierea de memorii, de însemnări etc. 4 (Teh) Care se prezintă sub formă de placă. 5 (D. relief) Plat.

tabulare sf [At: DN³ / Pl: ~Iări / E: tabula] Tabulație.

tabulariu sn [At: DN² / Pl: ~ii / E: lat tabularium, it tabulario] 1 (În Roma antică) Arhivă publică sau particulară. 2 (Îvr) Depozit al unei arhive.

TABULAR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care e înscris pe o listă, pe o tablă sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care-l primește logaritmul unui număr de patru cifre, cînd acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn., despre materiale) Care se prezintă sub formă de plăci.

TABULAR, -Ă adj. 1. Înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ◊ Diferență tabulară = adaosul pe care-l primește logaritmul unui număr de patru cifre cînd acest număr crește cu o unitate. 2. (Despre relief) În formă de masă; întins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se găsește în formă de plăci. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masă].

TABULARE s.f. Acțiunea de a tabula și rezultatul ei; tabulație. [< tabula].

TABULARIU s.n. Arhivă publică sau particulară din vechea Romă. [Pron. -riu. / < lat. tabularium].

TABULAR, -Ă adj. I. 1. înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ♦ diferență ~ă = diferența între doi termeni consecutivi ai unei tabele numerice. 2. prezent ~ = prezentul verbului în scrierea de memorii, de însemnări etc. II. (despre relief, corpuri) întins, neted, plat; în formă de masă. ◊ (tehn.; despre un material) în formă de plăci. (< fr. tabulaire, lat. tabularius)

TABULARE s. f acțiunea de a tabula. ◊ (inform.) imprimare, vizualizare a unui text pe hârtie sau pe ecran; tabulație. (< tabula)

TABULARIU s. n. arhivă în Roma antică. (< lat. tabularium)

TABULAR ~ă (~i, ~e) 1) Care este înscris într-un tabel sau în coloanele unui registru. 2) (despre materiale) Care are forma unei plăci; ca o placă. /<fr. tabulaire, lat. tabularis

tabular adj. m., pl. tabulari; f. tabulară, pl. tabulare

tabulariu [riu pron. rĭu] s. n., art. tabulariul; pl. tabularii, art. tabulariile (desp. -ri-i-)

tabular adj. m., pl. tabulari; f. tabulară, pl. tabulare

tabulariu [riu pron. rĭu] s. n., art. tabulariul; pl. tabularii, art. tabulariile (-ri-i-)

tabular adj. m., pl. tabulari; f. sg. tabulară, pl. tabulare

tabulare s. f., g. -d. art.tabulării; pl. tabulări

tabulariu s. n. [-riu pron. -riu], art. tabulariul; pl. tabularii, art. tabulariile (sil. -ri-i-)

TABULÁR, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. Înscris într-un registru, pe o listă etc. 2. (Despre o formă de relief) Care este axat pe o structură geologică orizontală ce prezintă o alternanță de orizonturi cu durități diferite (ex. m-ții t. din Sahara). Relieful t. este relieful podișurilor sau platourilor structurale sau uneori al câmpiilor înălțate peste talveguri.