tabulare sf [At: DN³ / Pl: ~Iări / E: tabula] Tabulație.

TABULÁRE s.f. Acțiunea de a tabula și rezultatul ei; tabulație. [< tabula].

TABULÁRE s. f acțiunea de a tabula. ◊ (inform.) imprimare, vizualizare a unui text pe hârtie sau pe ecran; tabulație. (< tabula)

tabula vt [At: DN³ / Pzi: ~lez / E: it tabulare] (Mat) A face tabele (1).

tabular, ~ă a [At: ELEM. ALG. 219/12 / Pl: ~i, ~e / E: fr tabulaire, lat tabularis] 1 Care e scris pe o listă, pe un tabel sau în coloanele unui registru. 2 (Mat; îs) Diferență ~ă Adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 3 (Îs) Prezent ~ Prezentul verbului întrebuințat în scrierea de memorii, de însemnări etc. 4 (Teh) Care se prezintă sub formă de placă. 5 (D. relief) Plat.

TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care e înscris pe o listă, pe o tablă sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care-l primește logaritmul unui număr de patru cifre, cînd acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn., despre materiale) Care se prezintă sub formă de plăci.

TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

TABULÁR, -Ă adj. 1. Înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ◊ Diferență tabulară = adaosul pe care-l primește logaritmul unui număr de patru cifre când acest număr crește cu o unitate. 2. (Despre relief) În formă de masă; întins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se găsește în formă de plăci. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masă].

TABULÁ vb. tr. (mat.) a pune în tabele; a face tabulare. (< fr. tabuler)

TABULÁR, -Ă adj. I. 1. înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ♦ diferență ~ă = diferența între doi termeni consecutivi ai unei tabele numerice. 2. prezent ~ = prezentul verbului în scrierea de memorii, de însemnări etc. II. (despre relief, corpuri) întins, neted, plat; în formă de masă. ◊ (tehn.; despre un material) în formă de plăci. (< fr. tabulaire, lat. tabularius)

TABULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care este înscris într-un tabel sau în coloanele unui registru. 2) (despre materiale) Care are forma unei plăci; ca o placă. /<fr. tabulaire, lat. tabularis

tabuláre s. f., g. -d. art.tabulării; pl. tabulări

tabular adj. m., pl. tabulari; f. tabulară, pl. tabulare

tabular adj. m., pl. tabulari; f. tabulară, pl. tabulare

tabulá vb., ind. prez. 1 sg. tabuléz, 3 sg. și pl. tabuleáză

tabulár adj. m., pl. tabulári; f. sg. tabuláră, pl. tabuláre

TABULÁR, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. Înscris într-un registru, pe o listă etc. 2. (Despre o formă de relief) Care este axat pe o structură geologică orizontală ce prezintă o alternanță de orizonturi cu durități diferite (ex. m-ții t. din Sahara). Relieful t. este relieful podișurilor sau platourilor structurale sau uneori al câmpiilor înălțate peste talveguri.