2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABUIZARE s. f. (Rar) Acțiunea de a transforma în tabu. [Pr.: -bu-i-] – După fr. tabouisation.

TABUIZARE s. f. (Rar) Acțiunea de a transforma în tabu. [Pr.: -bu-i-] – După fr. tabouisation.

tabuizare sf [At: VIANU, M. 26 / P: ~bu-i~ / Pl: ~zări / E: tabu + -izare] (Liv) Transformare a unui fapt, a unei situații, a unei persoane sau a unui cuvânt în tabu (1).

TABUIZARE s.f. Acțiunea de a (se) tabuiza. [< tabuiza].

tabuizare s. f. (fig.) Transformarea în tabu ◊ „Un alt caz simptomatic îl reprezintă tabuizarea lui Marin Preda, prozator de vază, dar asupra căruia a pogorât, de asemenea, harul factice al admirației globale, interzicând opinia spontană, disocierea, analiza.” Săpt. 28 II 86 p. 2 (din tabuiza; DN3, DEX-S)

tabuiza vtr [At: DN3 / P: ~bu-i~ / Pzi: ~zez / E: it tabuizzare] 1-2 A face să devină sau a deveni tabu (1).

TABUIZA vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

TABUIZA vb. tr., refl. a (se) face, a deveni tabu. (< it. tabuizzare)

A TABUIZA ~ez tranz. (cuvinte, expresii, obiecte) A face tabu. /<it. tabuizzare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tabuizare s. f., g -d. art. tabuizării

tabuiza vb., ind. prez. 1 sg. tabuizez, 3 sg. și pl. tabuizea

Intrare: tabuizare
tabuizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabuizare
  • tabuizarea
plural
  • tabuizări
  • tabuizările
genitiv-dativ singular
  • tabuizări
  • tabuizării
plural
  • tabuizări
  • tabuizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tabuiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tabuiza
  • tabuizare
  • tabuizat
  • tabuizatu‑
  • tabuizând
  • tabuizându‑
singular plural
  • tabuizea
  • tabuizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tabuizez
(să)
  • tabuizez
  • tabuizam
  • tabuizai
  • tabuizasem
a II-a (tu)
  • tabuizezi
(să)
  • tabuizezi
  • tabuizai
  • tabuizași
  • tabuizaseși
a III-a (el, ea)
  • tabuizea
(să)
  • tabuizeze
  • tabuiza
  • tabuiză
  • tabuizase
plural I (noi)
  • tabuizăm
(să)
  • tabuizăm
  • tabuizam
  • tabuizarăm
  • tabuizaserăm
  • tabuizasem
a II-a (voi)
  • tabuizați
(să)
  • tabuizați
  • tabuizați
  • tabuizarăți
  • tabuizaserăți
  • tabuizaseți
a III-a (ei, ele)
  • tabuizea
(să)
  • tabuizeze
  • tabuizau
  • tabuiza
  • tabuizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tabuizare, tabuizărisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a transforma în tabu. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

tabuiza, tabuizezverb

  • 1. A (se) face, a deveni tabu. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.