5 definiții pentru tabuistic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic.

tabuistic, ~ă a [At: VIANU, M. 70 / P: -bu-i- / Pl: ~ici, ~ice / E: tabu + -istic] 1 (Liv) Care ține de tabu (1). 2 Care provine din tabu (1). 3 Cu caracter de tabu (1).

TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu. – Tabu + suf. -istic.

TABUÍSTIC, -Ă adj. referitor la tabu, care provine din tabu. (< germ. tabuistisch)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tabuístic adj. m., pl. tabuístici; f.sg. tabuístică, pl. tabuístice

Intrare: tabuistic
tabuistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabuistic
  • tabuisticul
  • tabuisticu‑
  • tabuistică
  • tabuistica
plural
  • tabuistici
  • tabuisticii
  • tabuistice
  • tabuisticele
genitiv-dativ singular
  • tabuistic
  • tabuisticului
  • tabuistice
  • tabuisticei
plural
  • tabuistici
  • tabuisticilor
  • tabuistice
  • tabuisticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tabuistic

  • 1. livresc Care ține de tabu; care provine din tabu.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Tabu + sufix -istic.
    surse: DEX '09 DEX '98