9 definiții pentru taborit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABORÍT, taboriți, s. m. Membru al aripii separatiste din mișcarea husită, de orientare radicală. – Din fr. taborites.

TABORÍȚI s. m. pl. Nume dat membrilor aripii radicale din mișcarea husită, reprezentând interesele maselor de țărani și de meșteșugari. – Din fr. taborites.

TABORÍȚI s.m.pl. (Ist.) Nume dat membrilor aripii revoluționare din mișcarea husită, reprezentând interesele țărănimii și ale meșteșugarilor. [< fr. taborites, cf. Tabor – cetate în sudul Cehiei].

TABORÍȚI s. m. pl. nume dat membrilor aripei revoluționare din mișcarea husită, reprezentând interesele țărănimii și ale meșteșugarilor. (< fr. taborites)

Taboriți m. pl. sectă de Husiti în sec. XV (numiți astfel după castelul Tabor în Boemia).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

taborít s. m., pl. taboríți


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

taboríți s. m. pl. Denumire dată membrilor mișcării naționaliste fanatice din Boemia după arderea pe rug a lui Hus (1415), care au purtat un război de 15 ani împotriva catolicilor și husiților moderați. – Din fr. taborites.

TABORÍȚI (< fr. {i}; {s} n. pr. Tábor) s. m. pl. (IST.) Grup al husiților extremiști, grupați în jurul lui Jan Žižka la Tábor, care reprezentau interesele țăranilor și meșteșugarilor. Învinși în 1434 de catolici și de husiții moderați la Lipany.

Intrare: taborit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taborit
  • taboritul
  • taboritu‑
plural
  • taboriți
  • taboriții
genitiv-dativ singular
  • taborit
  • taboritului
plural
  • taboriți
  • taboriților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

taborit

  • 1. Membru al aripii separatiste din mișcarea husită, de orientare radicală.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: