11 definiții pentru tabla-bașa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABLÁ-BAȘÁ s. m. invar. (Înv.) Cal de paradă pe care sultanul îl dădea în dar unui domn român, la numirea acestuia. ♦ Fig. (Adverbial) Comod, confortabil. – Din tc. tabla bași.

tabla-bașa [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 309/22 / V: (înv) ~-baș / A și: tabla-~ / E: tc tavla bași] 1 sm (Înv) Cal de paradă pe care sultanul îl trimitea în dar unui domnitor român la numirea acestuia. 2 sm (Reg; fig; dep) Om trândav. 3 av (Mun) Cum e mai bine. 4 av (Mun) Comod1 (5). 5 av (Reg; îe) A trăi (sau a o duce) ~ A trăi fără griji. 6 av (Reg; îae) Din belșug.

TABLÁ-BAȘÁ s. m. invar. (Înv.) Cal de paradă pe care sultanul îl dădea în dar unui domnitor român, la numirea acestuia. ♦ Fig. (Adverbial) Comod, confortabil. – Din tc. tabla bașı.

TABLA-BÁȘA s. m. (Învechit) Cal frumos împodobit, pe care sultanul îl dădea noului domnitor din țările romînești, la numirea sa. Caragea... ș-a făcut intrarea în București cu alai domnesc, călare pe «tabla-bașa». GHICA, S. 28. ♦ Fig. (Adverbial) Cum e mai bine, comod, confortabil. Nu e nici un cuvînt ca să stăm, tixiți ca sardelele, 7 inși într-un compartiment, iar în altul să doarmă tabla-bașa un singur voiajor. VLAHUȚĂ, la TDRG. [Împăratul] cu fruntașii căpeteniilor, se așezară tabla-bașa în palat, a cărei mîndrețe întrecea orice închipuire. POPESCU, B. III 58.

tabla-bașa m. 1. cel dintâiu cal din grajdul împărătesc pe care Sultanul îl trimetea noului Domn: Caragea și-a făcut intrarea în București, cu alaiu domnesc, călare pe tabla-bașa în sunetul clopotelor, al surlelor și al tobelor GHICA; 2. azi, în Oltenia, om care nu face nimic. [Turc. TABLA-BAȘA, lit. primul din grajd (v. Talambașa)]. ║ adv. de-a gata, întins (în basmele muntene): el cu fruntașii s’așezară tabla-bașa în palat POP.

tablá-bașá m., gen. al luĭ (turc. tavlabașy, „șefu grajduluĭ, primu în grajd”, d. ngr. stávlos, lat. stábulum, staul, grajd. V. tabla 2). Calu de paradă pe care sultanu îl dăruĭa nouluĭ domn și care avea pe șa topuzu și sabia. (Și tablabáș). Azĭ. Iron. A veni, a ședea tabla-bașa, a veni, a ședea fără grijă la lucrurĭ de-a gata (de ex., la un prînz p. care tu n’aĭ muncit). V. bimbașa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tabla-bașa (înv.) (desp. ta-bla-) s. m.

tabla-bașa (înv.) (ta-bla-) s. m.

tablá-bașá s. m. invar. (sil. -bla)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TABLÁ-BAȘÁ adv. v. bine, comod, confortabil.

tabla-bașa adv. v. BINE. COMOD. CONFORTABIL.

Intrare: tabla-bașa
  • silabație: ta-bla- info
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabla-bașa
  • tabla-bașa
plural
genitiv-dativ singular
  • tabla-bașa
  • tabla-bașa
plural
vocativ singular
plural
tablabaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tabla-bașasubstantiv masculin invariabil

  • 1. învechit Cal de paradă pe care sultanul îl dădea în dar unui domn român, la numirea acestuia. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Caragea... ș-a făcut intrarea în București cu alai domnesc, călare pe «tabla-bașa». GHICA, S. 28. DLRLC
    • 1.1. figurat (și) adverbial Cum e mai bine. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Nu e nici un cuvînt ca să stăm, tixiți ca sardelele, 7 inși într-un compartiment, iar în altul să doarmă tabla-bașa un singur voiajor. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
      • format_quote [Împăratul] cu fruntașii căpeteniilor, se așezară tabla-bașa în palat, a cărei mîndrețe întrecea orice închipuire. POPESCU, B. III 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic