TAB s. n. Transportor auto blindat ◊ „[...] s-a instalat la comanda tancurilor și TAB-urilor, strivind sub șenile trupuri nevinovate de băieți și fete.” R.l. 30 XI1 XII 91 p. 1. ◊ „De la Cotroceni ieșeau 4 TAB-uri însoțite de o mașină a poliției.” Cotid. 18 III 92 p. 1. ◊ „Ordin de la înlocuitorul comandantului UM 01315 București [...] să pregătim [...] TAB-uri.” R.l. 8 IX 93 p. 1; v. și R.lit. 50/95 p. 8, Est-Vest VI 95 p. 5, Z. 18 XI 96 p. 1 (abreviere din T[ransportor] A[uto] B[lindat])

+tab s. n., pl. taburi

TAB s. n., pl. TAB-uri

TAB s. n., pl. TAB-uri

TAB s. n. Transportor auto blindat.

tab, taburi s. n. (mil.) transportor auto blindat.

tab, taburi, s.n. (reg.; mil.) 1. Tabără (militară). 2. (înv.) Armată, oaste: „La capătu văii mele / Să bat două taburi grele / De răgute tinerele” (Papahagi, 1925: 168). – Probabil din magh. tabor.

tab, taburi, s.n. – (reg.; mil.) 1. Tabără (militară). 2. (înv.) Armată, oaste: „La capătu văii mele / Să bat două taburi grele / De răgute tinerele” (Papahagi, 1925: 168). – Probabil din magh. tábor (< sl. taborŭ sau direct din tc. tabur).^[1]

tab, -uri, s.n. – (mil.) 1. Tabără (militară). 2. (înv.) Armată, oaste. ♦ „La capătu văii mele / Să bat două taburi grele / De răgute tinerele” (Papahagi 1925: 168). – Probabil din magh. tabor (< sl. taborŭ sau direct din tc. tabur).