4 definiții pentru tab

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+tab s. n., pl. taburi

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tab, taburi, s.n. – (reg.; mil.) 1. Tabără (militară). 2. (înv.) Armată, oaste: „La capătu văii mele / Să bat două taburi grele / De răgute tinerele” (Papahagi, 1925: 168). – Probabil din magh. tábor (< sl. taborŭ sau direct din tc. tabur).[1]

  1. În original, incorect scris etimonul: tabor. Ladislau Strifler

tab, -uri, s.n. – (mil.) 1. Tabără (militară). 2. (înv.) Armată, oaste. ♦ „La capătu văii mele / Să bat două taburi grele / De răgute tinerele” (Papahagi 1925: 168). – Probabil din magh. tabor (< sl. taborŭ sau direct din tc. tabur).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tab, taburi s. n. (mil.) transportor auto blindat.

Intrare: tab
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tab
  • tabul
  • tabu‑
plural
  • taburi
  • taburile
genitiv-dativ singular
  • tab
  • tabului
plural
  • taburi
  • taburilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)