6 definiții pentru tab


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAB s. n. Transportor auto blindat ◊ „[...] s-a instalat la comanda tancurilor și TAB-urilor, strivind sub șenile trupuri nevinovate de băieți și fete.” R.l. 30 XI1 XII 91 p. 1. ◊ „De la Cotroceni ieșeau 4 TAB-uri însoțite de o mașină a poliției.” Cotid. 18 III 92 p. 1. ◊ „Ordin de la înlocuitorul comandantului UM 01315 București [...] să pregătim [...] TAB-uri.” R.l. 8 IX 93 p. 1; v. și R.lit. 50/95 p. 8, Est-Vest VI 95 p. 5, Z. 18 XI 96 p. 1 (abreviere din T[ransportor] A[uto] B[lindat])


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tab, taburi, s.n. – (reg.; mil.) 1. Tabără (militară). 2. (înv.) Armată, oaste: „La capătu văii mele / Să bat două taburi grele / De răgute tinerele” (Papahagi, 1925: 168). – Probabil din magh. tábor (< sl. taborŭ sau direct din tc. tabur).[1]

  1. În original, incorect scris etimonul: tabor. Ladislau Strifler

tab, -uri, s.n. – (mil.) 1. Tabără (militară). 2. (înv.) Armată, oaste. ♦ „La capătu văii mele / Să bat două taburi grele / De răgute tinerele” (Papahagi 1925: 168). – Probabil din magh. tabor (< sl. taborŭ sau direct din tc. tabur).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TAB s. n. Transportor auto blindat.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tab, taburi s. n. (mil.) transportor auto blindat.

Intrare: tab
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tab
  • tabul
  • tabu‑
plural
  • taburi
  • taburile
genitiv-dativ singular
  • tab
  • tabului
plural
  • taburi
  • taburilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tab
  • tab-ul
  • tab-u‑
plural
  • tab-uri
  • tab-urile
genitiv-dativ singular
  • tab
  • tab-ului
plural
  • tab-uri
  • tab-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)