10 definiții pentru tătăneasă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂTĂNEÁSĂ, tătănese, s. f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, acoperită cu peri aspri, cu flori roșii-violacee, mai rar albe, dispuse în raceme (Symphytum officinale).Et. nec.

TĂTĂNEÁSĂ, tătănese, s. f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, acoperită cu peri aspri, cu flori roșii-violacee, mai rar albe, dispuse în raceme (Symphytum officinale).Et. nec.

tătănea sf [At: HEM, 2180 / V: (reg) ~tân-, ~ten~, ~tin~, teten~, titin~, tut~ / Pl: ~ese / E: tatin + -easă] 1 Plantă erbacee cu tulpina ramificată, acoperită cu peri aspri, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse în raceme Si: (reg) barba-tatei, boracioc, gavăț, iarbă-băloasă, iarba-lui-Tatin, iarba-tatălui, iarba-neagră, ploșnițoasă, rădăcină-neagră, tainic (19), tat (2), tatană, tatin (1), tăltinoacă, tătănească (1), tătăneață (1), tătinoaie, zlac (Symphytum officinale). 2 (Bot; reg; îc) ~-de-munte sau ~-de-pădure Brustur-negru (Symphytum cordatum). 3 (Reg; îf titineasă) Mâncare pentru păsări de curte, făcută din plante fierte și amestecate cu mălai Si: (reg) tătăneață (2).

TĂTĂNEÁSĂ, tătănese, s. f. Plantă erbacee acoperită cu peri aspri, cu tulpina ramificată, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse în raceme scurte (Symphytum officinale).

TĂTĂNEÁSĂ tătănése f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, acoperită de peri aspri, și cu flori roșii-violacee sau albe. /Din Tatin n. pr. + suf. ~easă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tătăneásă s. f., g.-d. art. tătănései; pl. tătănése

tătăneásă s. f., g.-d. art. tătănései; pl. tătănése


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂTĂNEÁSĂ s. (BOT.; Symphytum officinale) (reg.) boracioc, gavăț, tatană, tatin, tăltinoacă, tătănească, tătăneață, tătinoaie, zlac, barba-tatei, iarba-lui-Tat(in), iarba-tatălui, iarbă-băloasă, iarbă-neagră, mierea-ursului, rădăcină-neagră.

TĂTĂNEA s. (BOT.; Symphytum officinale) (reg.) boracioc, gavăț, tatană, tatin, tăltinoacă, tătănească, tătăneață, tătinoaie, zlac, barba-tatei, iarba-lui-Tat(in), iarba-tatălui, iarbă-băloasă, iarbă-neagră, mierea-ursului, rădăcină-neagră.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SYMPHYTUM L., SIMFITUM, TĂTĂNEASĂ, fam. Boraginaceae. Gen originar din Africa, Asia, Europa, cca 24 specii, erbacee, erecte, aspre, cu rădăcini cărnoase, rar bulboase. Frunze simple cu marginea întreagă, alterne, lipsite de stipele. Flori hermafrodite, glabre, albastre, purpurii sau albe (caliciul persistent, cu 5 lacinii liniare, corolă lat-cilindrică, în vîrf aproape campanulată, în interior, la bază, cu 5 solzi liniar-lanceolați, 5 petale curbate, foarte scurte sau drepte, 5 stamine, nu ies din floare), dispuse în raceme. Fruct format din 4 nucule.

Intrare: tătăneasă
tătăneasă substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătănea
  • tătăneasa
plural
  • tătănese
  • tătănesele
genitiv-dativ singular
  • tătănese
  • tătănesei
plural
  • tătănese
  • tătăneselor
vocativ singular
plural

tătăneasă Symphytum

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, acoperită cu peri aspri, cu flori roșii-violacee, mai rar albe, dispuse în raceme (Symphytum officinale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: