3 definiții pentru tărâțar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tărâțar [At: L. ROM. 1959, nr. 5, 76 / V: (reg) ~răcer, ~âcer, ~țăr, ~ricer, târâcer s / Pl: ~i sm / E: tărâță + -ar] (Reg) 1 s Așchii mărunte care rezultă la tăierea lemnelor Si: rumeguș. 2 s (Îf tărăcer) Fân de proastă calitate care se așterne la vite. 3 s Mătreață1. 4 sm Pește înrudit cu zglăvoaca, de culoare cafenie și cu pete gri-închis.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂRÂȚÁR s. v. mătreață, pitiriazis, rumegătură, rumeguș.

tărîțar s. v. MĂTREAȚĂ. PITIRIAZIS. RUMEGĂTURĂ. RUMEGUȘ.

Intrare: tărâțar
tărâțar substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărâțar
  • tărâțarul
  • tărâțaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tărâțar
  • tărâțarului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)