8 definiții pentru tărâțar

Explicative DEX

tărâțar [At: L. ROM. 1959, nr. 5, 76 / V: (reg) ~răcer, ~âcer, ~țăr, ~ricer, târâcer s / Pl: ~i sm / E: tărâță + -ar] (Reg) 1 s Așchii mărunte care rezultă la tăierea lemnelor Si: rumeguș. 2 s (Îf tărăcer) Fân de proastă calitate care se așterne la vite. 3 s Mătreață1. 4 sm Pește înrudit cu zglăvoaca, de culoare cafenie și cu pete gri-închis.

tărăcer s vz tărâțar

tărâcer s vz tărâțar

tărâțăr s vz tărâțar

tăricer s vz tărâțar

târâcer s vz tărâțar

Sinonime

TĂRÂȚAR s. v. mătreață, pitiriazis, rumegătură, rumeguș.

tărîțar s. v. MĂTREAȚĂ. PITIRIAZIS. RUMEGĂTURĂ. RUMEGUȘ.

Intrare: tărâțar
tărâțar substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărâțar
  • tărâțarul
  • tărâțaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tărâțar
  • tărâțarului
plural
vocativ singular
plural
tărăcer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărâcer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărâțăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăricer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târâcer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)