3 definiții pentru tărâțar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tărâțar [At: L. ROM. 1959, nr. 5, 76 / V: (reg) ~răcer, ~âcer, ~țăr, ~ricer, târâcer s / Pl: ~i sm / E: tărâță + -ar] (Reg) 1 s Așchii mărunte care rezultă la tăierea lemnelor Si: rumeguș. 2 s (Îf tărăcer) Fân de proastă calitate care se așterne la vite. 3 s Mătreață1. 4 sm Pește înrudit cu zglăvoaca, de culoare cafenie și cu pete gri-închis.
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
TĂRÂȚÁR s. v. mătreață, pitiriazis, rumegătură, rumeguș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tărîțar s. v. MĂTREAȚĂ. PITIRIAZIS. RUMEGĂTURĂ. RUMEGUȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: tărâțar
tărâțar substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)