7 definiții pentru tăpălog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂPĂLÓG, -OÁGĂ, tăpălogi, -oage, adj. (Reg.) Tăpălăgos (1). – Cf. tăpălagă.

TĂPĂLÓG, -OÁGĂ, tăpălogi, -oage, adj. (Reg.) Tăpălăgos (1). – Cf. tăpălagă.

tăpălog, ~oa a [At: BL IV, 99 / V: (reg) pal~, tapal-, tălpălag, tălp~ / Pl: ~ogi, ~oage / E: ns cf tăpălagă] (Reg; d. oameni) 1-2 Tăpălăgos (1-2).

TĂPĂLÓG, -OÁGĂ, tăpălogi, -oage, adj. Cu picioarele mari și butucănoase; greoi la mers; tăpălăgos.

tofolog, ~oa [At: DR. V, 235 / V: (reg) tăfăl~ a, tăfăluc sm, ~fl~ a, sm / Pl: ~ogi, ~oage / E: fo cffofolog] 1 a (Reg) Cu mișcări încete și greoaie Si: molâu, (reg) tofăit, toflogos. 2 a (Mun; Trs) Cu picioare late și greoaie. 3 sm (Olt; îf tăfăluc) Persoană care nu știe să se îmbrace. 4 sfp (Olt) Ghete mari și rupte.

tofológ, tăfălóc și tăpălóg, -oágă adj. (rudă cu tăpșesc, tapaligă). Munt. Trans. Cu picĭoare late și greoaĭe (ca rața).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăpălóg (reg.) adj. m., pl. tăpălógi; f. tăpăloágă, pl. tăpăloáge

tăpălóg adj. m., pl. tăpălógi; f. sg. tăpăloágă, pl. tăpăloáge

Intrare: tăpălog
tăpălog adjectiv
adjectiv (A64)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăpălog
  • tăpălogul
  • tăpălogu‑
  • tăpăloa
  • tăpăloaga
plural
  • tăpălogi
  • tăpălogii
  • tăpăloage
  • tăpăloagele
genitiv-dativ singular
  • tăpălog
  • tăpălogului
  • tăpăloage
  • tăpăloagei
plural
  • tăpălogi
  • tăpălogilor
  • tăpăloage
  • tăpăloagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăpălog

etimologie:

  • cf. tăpălagă
    surse: DEX '98 DEX '09