5 definiții pentru tăpălăgos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂPĂLĂGÓS, -OÁSĂ, tăpălăgoși, -oase, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni și animale) Care are picioarele mari și un mers greoi; tăpălog, tăpănos. 2. (Despre plante) Cu frunze mari, late. – Tăpălagă + suf. -os.

TĂPĂLĂGÓS, -OÁSĂ, tăpălăgoși, -oase, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni și animale) Care are picioarele mari și un mers greoi; tăpălog, tăpănos. 2. (Despre plante) Cu frunze mari, late. – Tăpălagă + suf. -os.

tăpălăgos, ~oa a [At: TDRG / V: (reg) tălp~ / Pl: ~oși, ~oase / E: tăpălagă + -os] (Reg) 1 (D. oameni) Care are picioarele mari, butucănoase Si: (reg) tăpălog, tăpănos (1). 2 (D. oameni) Greoi la mers Si: (reg) tăpălog (2), tăpănos (2). 3 (Pan; d. plante) Cu ftunze mari, late.

TĂPĂLĂGÓS, -OÁSĂ, tăpălăgoși, -oase, adj. 1. Care are labele picioarelor mari, butucănoase. Pui de urs tăpălăgos. ȘEZ. I 143. Am un om tăpălăgos, Mînă porcii în jos (Pieptenele). GOROVEI, C. 285. 2. (Despre plante) Cu frunzele mari, late, diforme. Buruiană tăpălăgoasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăpălăgós (reg.) adj. m., pl. tăpălăgóși; f. tăpălogoásă, pl. tăpălăgoáse

tăpălăgós adj. m., pl. tăpălăgóși; f. sg. tăpălăgoásă, pl. tăpălăgoáse

Intrare: tăpălăgos
tăpălăgos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăpălăgos
  • tăpălăgosul
  • tăpălăgosu‑
  • tăpălăgoa
  • tăpălăgoasa
plural
  • tăpălăgoși
  • tăpălăgoșii
  • tăpălăgoase
  • tăpălăgoasele
genitiv-dativ singular
  • tăpălăgos
  • tăpălăgosului
  • tăpălăgoase
  • tăpălăgoasei
plural
  • tăpălăgoși
  • tăpălăgoșilor
  • tăpălăgoase
  • tăpălăgoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)