TĂMÎIOARĂ, tămîioare, s. f. Numele mai multor plante erbacee din familia violaceelor, fără tulpină, cu frunzele în formă de inimă și cu florile trandafirii (Viola). Pădurea mirosea de te-mbăta: înflorise tămîioara. SANDU-ALDEA, U. P. 65. Mariucă, Marioară, Ce strîngi tu la inimioară? Mărgărit și tămîioară. TEODORESCU, P. P. 324. – Variantă: tămîior, tămîiori (ȘEZ. VIII 126), s. m.